Parliamentary debates

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Declaraţie politică intitulată "Ne întoarcem la practicile anilor 1946-1947?"

"Am luat act de poziţia aberantă a unororganizaţii nonguvernamentale". Această exprimare reprezintă punctul de vedere oficial al administraţiei prezidenţiale referitor la o acţiune a unor organizaţii ale societăţii civile. Dacă sintagma "poziţie aberantă" ar fi aparţinut administraţiilor prezidenţiale din Venezuela sau Bolivia nu ar fi mirat pe nimeni. Dar să auzi o astfel de exprimare în cadrul unui punct de vedere al Preşedinţiei unui stat membru al Uniunii Europene şi al NATO reprezintă o uriaşă surpriză. Dar numai pentru cei care nu cunosc realităţile româneşti.

Ce au făcut respectivele ONG-uri, de au stârnit mania preşedintelui României? Nimic deosebit. Au sesizat o instituţie a statului roman - Avocatul Poporului - privind o serie de nereguli, de încălcări ale legislaţiei şi Constituţiei regăsite în unele acte normative şi acţiuni ale actualei puteri. A sesiza Curtea Constituţională, Avocatul Poporului sau alte instituţii care au drept obiect de activitate controlul legislaţiei reprezintă un act democratic. Un act democratic prevăzut de Constituţie. Pentru preşedintele României însă, un act democratic a devenit - în cel mai fericit caz - "o poziţie aberantă".

Poziţia Preşedinţiei din aceste zile, vis-à-vis de exerciţiul democratic din România, mă duce cu gândul la perioada neagră de la sfârşitul anilor '40, când orice act democratic era criticat şi, imediat, înăbuşit din faşă. Am recitit într-o carte apărută după 1990 următoarele "aprecieri" - "Otrăvitori de suflete, năpârci, megafoane, nazişti în frac, canalii, vagabonzi politici, asmuţitori la război, moaşte, simbriaşi ai imperialismului, limbrici, gorile..." - ale redactorului-şef adjunct al Scânteii din acea perioadă, Silviu Brucan. Aşa erau etichetate atunci partidele istorice (PNL şi PNŢ) şi unele voci ale intelectualităţii, când solicitau oprirea abuzurilor comuniştilor din campania electorală a anului 1946.

Acum, organizaţii ale societăţii civile, un partid istoric - PNL, (dar şi celelalte formaţiuni politice, cu excepţia PD-L) şi cea mai mare parte a presei au atras atenţia privind incorectitudinea alegerilor şi a multiplelor posibilităţi de fraudare a lor. Preşedinţia a răspuns, catalogând demersul ca fiind o aberaţie, iar un "satelit de presă" al preşedinţiei a reactivat limbajul lui Brucan: "Din cortegiul pestriţ al falşilor dizidenţi, luptători cu sinistra dictatură băsesciană, au prins voce şi primesc tribună tot cei demni de dispreţ într-o societate normală: frustraţi, penali, moguli, impostori agresivi, oportunişti, turnători la securitate, plastografi, manipulatori de profesie, naivi isterici, sindicalişti corupţi, intelectuali rataţi, ONG-uri clonă, independenţi de faţadă..."

Ne întoarcem oare în anii 1946-1947? Cu siguranţă acest lucru nu mai este posibil, dar o tentativă de a prelua şi adapta la zilele noastre practicile din epoca proletcultistă este în curs de desfăşurare. Iar acest lucru nu va scăpa cu siguranţă instituţiilor UE care monitorizează scena politică a României, iar imaginea ţării noastre va avea foarte mult de suferit.

PS: Preşedinţia României consideră că "Acţiunea ONG-urilor care au cerut sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la organizarea referendumului are un caracter politic şi electoral dovedind ieşirea din neutralitatea politică a semnatarilor acestui demers". Mă întreb, însă, ONG-ul care se ocupă de campania privind referendumul nu a ieşit din "neutralitatea politică"?