Parliamentary debates

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

"România, mereu pe ultimul loc"

Bucureştiul a fost votat recent cea mai urâtă capitală din Uniunea Europeană, arată agenţiile de consultanţă turistică străine, care notează lipsa apei potabile în unele zone, murdăria de pe străzi sau chiar şi lipsa străzilor. Drumurile sunt avariate, se adună grămezi de gunoi pe străzile principale, nu există întotdeauna apă caldă şi în unele cazuri nu există nici canalizare sau apă potabilă, iar capitala ţării noastre arată ca un oraş din Evul Mediu.

În 2001, România era pe ultimele locuri într-o statistică internaţională cu privire la calitatea vieţii locuitorilor, iar în 2009 a ajuns pe penultimul loc în top, înaintea Bulgariei. Indicele de clasificare ţine cont de rata criminalităţii, poluare, acces la apa potabilă, canalizare, electricitate şi transport public.

România noastră, cu care am fost învăţaţi să ne mândrim, se află de fapt în totalitate într-o stare deplorabilă, cu deficienţe mari privind infrastructura, cu probleme grave de protecţia mediului şi poluare, la care se adaugă toate celelalte probleme grave privind starea economică, nivelul de trai al populaţiei şi protecţia socială.

Nimic nu ne mai miră în privinţa aprecierilor făcute ţării noastre, iar suficienţa cu care ne privim realităţile înconjurătoare nu ne scapă de evaluările peiorative ale străinilor. Spunem că probabil acesta ne este destinul, nu putem face mai mult şi ne complăcem în propria mediocritate.

Se spune că fiecare popor are conducătorii pe care îi merită. Dar oare merităm cu adevărat ca preşedintele ţării să ne deturneze istoria şi să ne denigreze înaintaşii? ce vină avem noi pentru gravele sale carenţe de cultură şi comportament demonstrate în repetate apariţii publice? Scuzele pe care domnul preşedinte ar fi trebuit să le aducă Casei Regale a României, după declaraţiile nedemne adresate fostului Rege Mihai, ar fi trebuit să fie completate cu scuze faţă de proprii cetăţeni.

Conducătorul ţării ar trebui să ceară scuze poporului român pentru situaţia dezastruoasă în care a ajuns România şi pentru faptul că nu o mai poate reprezenta cu demnitatea cuvenită. Criza prin care trecem este mai severă decât pare, deoarece, pornind de sus în jos, există o gravă decadenţă morală, generatoare de efecte pe termen lung.

"Un bun patriot nu doreşte şi nici nu provoacă neînţelegeri cetăţeneşti ci, dimpotrivă, prin exemplul şi puterea sa de convingere, trebuie să contribuie la moderarea, pe cât se poate, a celor care exagerează şi să fie un factor de înţelegere şi de pace. Nu încetează să fie blând decât atunci când patria, în pericol, are nevoie să fie apărată. Atunci devine leu, luptând să învingă sau să moară", spunea acum două secole, Silvio Pellico.

Un preşedinte patriot, care poartă, după cum a afirmat, drapelul ţării în inimă, ar trebui să realizeze că nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor celor ce l-au votat, şi, dacă nu poate fi leu cu adevărat, aşa cum se pretinde, singura soluţie ca să rămână în istorie, e o demisie de onoare.