Parliamentary debates

Doamna Lucreţia Roşca:

"Nu forţaţi nota, pentru că riscaţi închiderea"

Domnule preşedinte Traian Băsescu, de ce sunteţi supărat pe gălăţeni?

La alegerile prezidenţiale din 2009 ei v-au preferat într-un procent de 50,83%.

Problema despre frigul din casele lor, rezultat dintr-un război cu accente politice, care nu se va finaliza sigur fără implicarea Guvernului, o cunoaşteţi desigur şi acesta va fi un alt subiect pentru care voi face declaraţii publice.

Ştiţi cum este să stai în Galaţi, într-un apartament fără căldură şi să fii angajat la Combinatul Siderurgic Arcelor Mittal, rămas printre cei 8000 de angajaţi (după ce 40000 de oameni au fost disponibilizaţi), să ai un salariu spre minim pe economie (exemplu furnalist CAM Galaţi aproximativ 300 euro pe lună, faţă de un furnalist din Franţa, Belgia care au 3000 euro pe lună), să ştii că patronatul urmează să declanşeze operaţiunea negocierii salariilor pentru 2012 şi să auzi declaraţiile Preşedintelui României, care-ţi recomandă "Nu forţaţi nota, pentru că riscaţi închiderea?"

Ştiţi bine că modificarea adusă de Guvernul Boc Codului muncii favorizează angajatorul!

Ştiţi bine că masa sindicală din Combinat şi România este destrămată!

Ştiţi bine că Legea dialogului social este neclară şi neaplicabilă!

Cei 8.000 de angajaţi ai CAM, români în ţara lor, după recomandarea dumneavoastră, care evident apără interesele patronatului, rămân cu statutul de sclavi!

În 2009, după izbucnirea crizei economice, reprezentanţii sindicatului au venit şi v-au cerut să vă implicaţi în salvarea siderurgiei româneşti. V-au oferit şi soluţia: frânarea importurilor de produse finite şi încurajarea producţiei interne, prin comenzi ferme din partea statului pentru marile proiecte de infrastructură: drumuri, poduri etc.

Ei declară acum: "Dumnealui ne-a spus atunci că nu are cum să ne ajute, pentru că suntem la patron. Acum de ce se bagă? Mai bine să ne lase!". "Normal că suntem conştienţi că trebuie să păstrăm locurile de muncă, dar nu acceptăm să fim trataţi precum sclavii"

Interesată de soarta gălăţenilor pe care îi reprezint, vă fac cunoscut un apel de disperare a unui cetăţean, care semnează anonim, la un articol de presă locală.

Nu uitaţi versurile lui Coşbuc, mai actuale acum decât oricând:

"Când nu vom mai putea răbda,

Când foamea ne va răscula,

Cristoşi să fiţi, nu veţi scăpa nici în mormânt!"