Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Sârb:

Lipsa unei campanii...

În cadrul acestei declaraţii doresc să trag un semnal de alarmă asupra lipsei de comunicare, transparenţă şi strategie coerentă a Guvernului faţă de problemele actuale şi viitoare ale naţiunii române.

Alianţa P.N.L.-P.D. şi-a pus ca principiu de bază în programul de guvernare "comunicarea şi transparenţa". Şi a venit la guvernare, dar în nici şase luni de la preluarea puterii, aceste obiective sunt departe de a fi îndeplinite.

Actualul Guvern are deficienţe grave de comunicare atât cu presa, cât şi cu opinia publică românească. Nu mă refer aici doar la gestionarea crizei din Irak sau la cea a calamităţilor naturale din judeţele de vest ale ţării care domină şi acum agenda publică din România.

Doresc să mă pronunţ asupra lipsei unor informări şi dezbateri publice pe tema costurilor pe care populaţia şi agenţii economici din România vor trebui să le suporte o dată cu integrarea în U.E.

Am adoptat în plenul Camerelor reunite ale Parlamentului cu un vot unanim ratificarea Tratatului de aderare a României la U.E. Suntem cu toţii susţinători ai acestei politici naţionale de integrare, dar în calitate de reprezentanţi ai poporului în acest legislativ avem şi obligaţia de a le face cunoscută opţiunea care incumbă din aceste angajamente.

Anii care urmează vor aduce schimbări importante în viaţa de zi cu zi a românilor, iar integrarea europeană va avea un efect agresiv asupra vieţii fiecăruia dintre noi.

Acest guvern se remarcă prin lipsa unei decizii politice serioase referitoare la schimbarea de mentalitate a cetăţenilor români prin programe naţionale prioritare pentru pregătirea lor pentru spaţiul economic şi cultural european.

O dată cu aderarea României la Uniunea Europeană vom asista la o creştere a preţurilor la unele produse şi servicii pe piaţa românească. De aceea, este necesară evaluarea acestui impact, fiecare persoană fizică şi companie românească trebuind să-şi facă propriul calcul asupra avantajelor şi problemelor ce pot apărea din anul 2007.

Agenţii economici din România nu cunosc normele, reglementările şi standardele din domeniile lor de activitate, cele care în mai puţin de doi ani îi vor afecta în mod direct.

Guvernul şi autorităţile române trebuie să eficientizeze cadrul specific pentru dialogul cu societăţile româneşti. Subliniez importanţa informării şi consilierii acestora pentru a putea îndeplini aceste norme şi standarde impuse prin legislaţia europeană.

Primele victime vor apărea în rândul micilor fermieri români, respectarea normelor fito-sanitare stricte fiind criteriul de bază pentru ca societăţile agricole să-şi poată continua activitatea.

Pe de altă parte, apare necesitatea implementării treptate a măsurilor de integrare a României în structurile Comunităţii Europene, pentru a nu se crea o presiune mare la momentul aderării.

În acest context doresc să atrag atenţia asupra câtorva dintre costurile implicate ale aderării: aproape 6 miliarde de euro vărsaţi la bugetul comunitar (primii trei ani de la integrare); creşterea numărului de falimente; investiţii masive din partea patronilor în retehnologizare; creşterea preţurilor, în special la produsele agro-alimentare; limitarea producţiei României la anumite produse specifice culturii noastre; 7-8 miliarde euro pentru modernizarea infrastructurii rutiere, fără a se lua în calcul fondurile necesare pentru construirea de drumuri şi autostrăzi; 1 miliard euro pentru securizarea frontierelor; 29 miliarde euro pentru protecţia mediului (majoritatea bani de la buget, plus alte surse de finanţare).

Concluziile studiilor arată însă şi că integrarea României în cadrul Uniunii Europene şi, în perspectivă, în comunitatea monetară va conduce şi la beneficii: reducerea inflaţiei, ceea ce va contribui la creşterea ratelor de investire. Un alt efect aşteptat al aderării va fi creşterea accesului la creditele externe şi reducerea costurilor acestora.

Se aşteaptă ca integrarea să ducă şi la majorarea investiţiilor străine directe, cu efecte pozitive în economie: crearea de noi locuri de muncă, acces la pieţe, o pregătire superioară a personalului.

Marea provocare a perioadei post-aderare va fi gestiunea fondurilor structurale. De aceea, avem nevoie de strategii coerente pe termen mediu şi lung la nivelul întregii ţări, pentru a ne putea îmbunătăţi eficienţa şi competitivitatea pe piaţa europeană. Sunt necesare planuri funcţionale de dezvoltare regională care să reducă inegalităţile existente în România la ora actuală.

Pentru a depăşi această situaţie, este nevoie ca transparenţa şi comunicarea de la nivel central spre cetăţean să funcţioneze la parametrii optimi. Dar, în acest moment, acest lucru nu se întâmplă.

Aceasta este responsabilitatea la care trebuie să răspundă acest guvern, pentru binele cetăţenilor şi a tuturor agenţilor economici care lucrează sau îşi doresc să investească cu succes în România.

Avem o singură şansă! Să fim pregătiţi!