Parliamentary debates

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"De ce e îndreptăţit PNL să facă reforma morală a clasei politice"

Stimaţi colegi,

S-a instaurat în România o nouă modă: moda politicianului care dă din gură de dimineaţa până seara, despre orice, de la preţul la cartofi la integrarea europeană, fără a avea vreo noţiune despre conceptul de structură a unui mesaj sau agenda publică. Important este să apară zi de zi pe prima pagină, cu cel mai mare titlu şi cu cea mai bună poză. Politicianul respectiv nu mai poate dormi noaptea de grija a ceea ce va apărea mâine în ziar, îşi face agenda în funcţie de sesizările presei, nu ale oamenilor cu care se întâlneşte şi îşi schimbă opţiunile la prima contră a cetăţenilor. E amabil cu toată lumea, nu spune niciodată "nu" şi se ţine de promisiuni care sună bine. Iniţiativele sale trebuie să fie în primul rând de interes maxim pentru public, nu de impact mare pentru comunitate.

Stau şi mă uit cu stupoare la doamna Elena Udrea: o femeie care pare că le are pe toate - bani, influenţă, carismă, notorietate. Mă uit şi mă tot întreb: cu ce scop circul gratuit pe care îl face; de ce se trezeşte din când în când şi mai scoate câte o acuză la câte un inamic politic; din ce motive face uneori câte o dezvăluire şi aceea incompletă şi rau-voită? Nu pot să nu mă întreb, în acest caz, ce proiecte importante a propus măcar (nici nu vreau să mă refer la a fi făcut) doamna Udrea. Ce dezbateri definitorii pentru societatea românească a creat: numai acuze, numai noroi...

Un alt personaj edificator pentru tipul de politician descris mai sus este cazul domnului Cozmin Guşă, care şi-a creat un discurs în care pare că le ştie pe toate în ceea ce priveşte serviciile secrete, deşi nu are nici o pregătire, deci nici o competenţă în acest domeniu. Domnul Guşă, ca şi doamna Udrea, este un abonat al ştirilor mondene: îşi serbează ziua de naştere la televizor, vorbeşte mai mult la talk-show-uri decât în Parlament, îl întâlneşti mai des la şuetele de pe coridoarele Camerei Deputaţilor decât la dezbaterile din comisii. Vorbim despre acelaşi gen de câtcotaş-şef care acuză în stânga şi în dreapta, făcând pe interesantul.

Sunt doar două dintre cele mai edificatoare exemple pe care le întâlnim în România zilelor noastre. Pare că s-a găsit o reţetă de creat oameni politici pe bandă rulantă, lucru total greşit. Din punct de vedere sociologic, este ştiut că notorietatea nu este suficientă pentru a determina intenţia de vot. Eu aş spune, în continuarea acestei idei, că notorietatea bazată de scandal şi "pus paie pe foc" poate deveni un pericol pentru societate. Fără doar şi poate, la fel ca alte categorii sociale, politicienii sunt formatori de opinie, modele pentru societate. Or, ce să înţeleagă copilul meu când ceea ce vede el la televizor este o tanti blondă, care se aruncă în câmpul bătăliei politice cu largi decolteuri, acuzând în stânga şi în dreapta; ori când un om politic este asociat mai degrabă cu scandaluri amoroase decât cu iniţiative legislative sau proiecte pentru comunitate.

Deşi unii ne-o reproşează, PNL este singurul partid din România care nu se identifică cu o singură persoană, un partid în care curentele de opinie sunt exprimate de o serie de personalităţi care au devenit marcante pentru societatea românească. Scopul PNL nu este, în nici un caz, să îşi creeze un lider cu credibilitate de 90% şi... atât. Ar fi nesănătos pentru democraţia din partid, ar fi incorect pentru o formaţiune liberală. Scopul PNL în România contemporană este de a realiza o reformă morală a clasei politice şi a societăţii româneşti. Depinde de voinţa dumneavoastră, stimaţi colegi, şi de înţelegerea celorlaţi actori de pe scena politică ca această reformă să reuşească.