Parliamentary debates

Domnul Marius Rogin:

"Despre mult aşteptata desecretizare a dosarelor Securităţii"

Am început, după o foarte lungă aşteptare, să asistăm la o reală schimbare de situaţie pe care mulţi dintre noi o aşteptam odată cu desecretizarea dosarelor fostei Securităţi. La fel de adevărat este însă şi faptul că nu puţini dintre noi erau cei care nu doreau de fapt acest lucru, din motive lesne de înţeles. Această "deschidere a cutiei Pandorei" a început deja să aducă câteva surprize care schimbă total punctul de vedere pe care unii şi l-au făcut despre unele persoane implicate politic sau altfel decât politic.

Faptul că cei care nu doreau această desecretizare sunt din ce în ce mai mulţi, nu ne face să credem altceva decât că cei care au desfăşurat activităţi în folosul acestei Securităţi sunt într-un număr mult mai mare decât ne imaginăm şi că nu puţini dintre aceştia mai sunt într-un fel sau altul activi.

Am observat însă că scuza pe care mulţi o folosesc în apărare este cea că acele vremuri erau diferite de cele din prezent. Da. Adevărat este că cele de acum sunt altfel decât cele care au fost. Însă şi oamenii de acum ar trebui să fie alţii decât cei de atunci. Pentru că aceştia mai sunt încă cei de atunci se datorează însă şi întârzierii cu care noi, românii, am ajuns să facem un lucru pe care, firesc, era să-l facem mult mai devreme. Cu totul altfel ar fi stat lucrurile în prezent. Cu totul alta arfi fost clasa politică din aceste vremuri şi pot să spun că, cu totul alta ar fi fost situaţia României şi din alte puncte de vedere. Această situaţie n-a făcut altceva decât să dea voie anumitor grupuri să-şi ducă la îndeplinire planurile şi să aducă România într-o situaţie din care cu greu vom mai putea ieşi.

Au existat însă voci, mai există încă şi acum, care pun întrebări de genul: cât de bună este această desecretizare? Oare chiar ne dorim acest lucru? Sau: suntem noi pregătiţi pentru ea? Nu pot să spun decât un lucru: nu ne mai putem folosi de scuza "mai bine mai târziu decât niciodată".

Un lucru însă lasă cetăţeanului simplu, observatorului care urmăreşte tăcut întreg acest "spectacol", un gust amar: unii se folosesc de aceste dosare pentru a-şi regla conturile cu cei care le stau în drum, cu cei în faţa cărora se simt vulnerabili, "descoperiţi". Iată deci cât de puţin au învăţat din acea democraţie cu care le place să se laude, în numele căreia afirmă sus şi tare că pledează. Ajung astfel să mai pun şi eu o întrebare: cât de mult ne dorim acum astfel de oameni în viaţa politică? Las şi acest răspuns şi vreau să-l aflu tot din partea cetăţeanului simplu, acel observator tăcut care-şi alege reprezentanţii.

Iată, nu pot să nu remarc o altă realitate. Diferenţierea care se face între aceşti colaboratori, sau cum vreţi să le mai spuneţi, ai Securităţii. S-a început în cele din urmă eliminarea acestora, însă pe unii îi "executăm" de-a dreptul, îi strivim sub călcâi, iar altora le mai permitem însă să-şi mai revină niţel, le aplicăm un altfel de tratament. Îi mai păstrăm încă alături de noi. Cât de corecte sunt armele pe care le folosim?

Există apoi o altă categorie de voci care spun că desecretizarea ar trebui oprită în faţa prelaţilor bisericeşti. Vorbim însă de preoţi care au colaborat, care au dat note informative, care au înşelat aşteptările unor oameni a căror ultimă speranţă şi încredere era în feţele bisericeşti. Oameni care au venit în faţa preotului ca în faţa unui salvator. Ce a făcut însă acesta pentru ei? Spunea cineva că vor fi unele capete bisericeşti care se vor pleca. Cât de plecate pot sta, doamnelor şi domnilor deputaţi, capetele acelora care au încălcat regulile propriei conştiinţe? Înclin să cred că nu poate fi vorba despre o reală plecare, ci doar de o falsă cerere la iertăciune.

Biserica însă rămâne o sursă de putere pentru mulţi care şi-o doresc. Rămâne să vedem cine are nevoie de protecţia acesteia şi nu doar de protecţie.

Haideţi să nu trecem atât de uşor peste o realitate evidentă: Securitatea n-a însemnat niciodată numai dosare, ofiţeri şi informatori. Securitatea a fost mecanismul diabolic care a mutilat o societate. În timp ce unii îşi asigurau traiul liniştit lor şi familiilor lor, alţii şi-au pierdut datorită lor tot ceea ce au avm mai de preţ pe lume: viaţa. E lucrul pe care nu trebuie să-l uităm niciodată.