Parliamentary debates

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declaraţie politică intitulată "Turismul - o şansă pentru România."

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Sunt aproape sigur că, dacă aş face acum un sondaj de opinie în rândurile dumneavoastră, întrebându-vă ce ţară se află pe primul loc în lume în clasamentul destinaţiilor turistice, aş primi o sumedenie de răspunsuri diferite, dar, din păcate, nici unul dintre ele nu ar fi "România". Dacă v-aş întreba, tot acum, ce ţară se află pe locul 5, pe locul 10 sau pe locul 15 şi aşa mai departe în acest clasament, probabil că unii dintre dumneavoastră ar sta un pic pe gânduri înainte de a răspunde şi, poate, câţiva ar îndrăzni să rosteasca numele ţării noastre.

Ca să nu planeze nici un fel de dubii, am să vă spun că locul întâi este ocupat de Franţa, cu peste 75 de milioane de turişti străini anual, pe locul al 5-lea se află China, cu peste 31 de milioane de turişti străini într-un an, pe locul al 10-lea se află Germania, cu 19 milioane de turişti străini, iar pe locul al 15-lea este Grecia, cu circa 12,5 milioane de turişti străini.

Vestea proastă este că în România sosesc mai puţin de 1,5 milioane de turişti străini într-un an, ceea ce ne situează pe un nemeritat loc în coada clasamentului. Cu toate că în 2007, în principal datorită programului "Sibiu, capitală culturală europeană" , dar şi datorită accesului la aeroporturile româneşti al companiilor aeriene low-cost, se speră într-o dublare - până la 2,4 milioane - a numărului de turişti străini, ţara noastră nu se bucură de câştigurile pe care le-ar merita din turism.

Nu avem drumuri de calitate, nu avem servicii medicale de calitate, nu avem peste tot condiţii de cazare la nivelul pretenţiilor unor turişti străini, nu avem întotdeauna hârtie igienică la toalete şi nici apă caldă 24 de ore din 24 la toate hotelurile şi pensiunile. Nu avem toalete publice în oraşe şi nici pe marginea şoselelor, nu avem parcuri de distracţie decât în vreo două-trei staţiuni, nu avem pârtii de schi precum în Austria, iar lista neajunsurilor ar putea continua la nesfârşit.

Ne place să ştim că avem tradiţii folclorice, multe şi frumoase mănăstiri, peisaje de vis, nu doar în locurile unde cu greu ajunge picior de om, izvoare de ape minerale cum nu mai întâlneşti în Europa, mâncăruri apetisante, voie bună şi femei frumoase, într-un cuvânt - ne lăudăm cu vestita ospitalitate românească. Toate aceste sunt la fel de adevărate ca şi neajunsurile de mai-nainte, însă turiştii străini nu se îmbulzesc să ne viziteze.

Ne depăşesc, în mod categoric, în clasament, aproape toate ţările din fostul lagăr comunist de dinainte de 1989. Rusia este pe locul 7 în lume, cu 21 de milioane de turişti străini într-un an. Polonia este pe locul 12 şi Ungaria este pe locul 13. Până şi Bulgaria este înaintea noastră, nu fără contribuţia în continuă creştere a turiştilor români care, an de an, aleg să-şi petreacă vacanţa pe litoralul bulgăresc al Mării Negre.

Periodic aflăm despre lansarea câte unei noi strategii în turismul românesc, de fiecare dată menită să impulsioneze şi să revigoreze activitatea de profil. Dar aproape niciodată nu ştim cum să facem să atragem mai mulţi străini să vină să ne viziteze ţara, nu exploatăm cum trebuie, în sensul bun al cuvântului, bogăţia şi frumuseţea peisajului - nu vindem, de fapt, un produs, ci mai degrabă aşteptăm ca el să se vândă singur.

Desigur că există un anumit număr de germani sau de evrei care, în ultimii 30 de ani, vin să se trateze de reumatism şi de boli interne în staţiunile balneo-climaterice de pe Valea Oltului, bunăoară. Dar ei trebuie să reprezinte un fenomen de nişă, nu elementul principal al activităţii turistice din zonă, ca până acum.

Salut, deci, iniţiativa Ministerului nostru de Externe de a se implica şi de a crea un brand de ţară, un produs turistic şi o poveste care să umple acest produs cu un conţinut cât mai pe înţelesul străinilor ceva mai tineri şi ceva mai activi, ceva mai capabili să cheltuiască mai mulţi bani decât bunicii lor care vin în România la tratament.

Rămâne de văzut cât de fabuloasă va fi România pe care ei ar trebui să vrea să vină aici, s-o descopere. Pentru asta, pe lângă conţinutul spiritual al conceptului respectiv, trebuie totuşi să avem în vedere nu numai "marile proiecte", ci şi "micile amănunte", acele "chiţibuşuri nesemnificative", a căror nerezolvare poate să compromită orice.

Citeam, odată, că o mare citadelă a antichităţii a fost învinsă - şi poate că şi un mare imperiu a început tot atunci să se prăbuşească - din cauza banalei înmulţiri a şobolanilor în mormanele de gunoi de dincolo de zidurile cetăţii. Şobolanii au mâncat proviziile de hrană necesare pe timpul unui eventual asediu, ba mai mult, au ros până şi sandalele soldaţilor. Desculţă şi înfometată, armata nu a mai fost capabilă să facă faţă duşmanului.

De aceea afirm că, pe lângă idei şi concepte, pe lângă hoteluri strălucitoare şi pe lângă circuite turistice ireproşabile, pe lângă drumuri de calitate şi pe lângă hârtia igienică şi apa caldă de la robinetul din wc-ul gării, ar trebui să ne preocupe chiar şi o simplă cutie de bere aruncată, nelalocul ei, pe marginea drumului.

Doar aşa vom începe să fim atractivi şi "fabulospirituali" cu adevărat, iar celelalte ţări, de deasupra noastră în clasamentul amintit, se vor întreba unde anume s-or fi dus turiştii care, poate, vor începe să lipsească din statisticile lor anuale despre turism.