Parliamentary debates

Doamna Mira Anca Victoria Mărculeţ Petrescu:

"Jaful pădurilor (Aurul verde)"

Manifestările dedicate "Zilei mondiale a mediului" (5 iunie) au readus în atenţie odată în plus problemele stringente ale protejării mediului şi de combatere a încălzirii globale.

Factorii care determină creşterea temperaturii pe Terra, cu consecinţe catastrofale şi pierderi ireversibile, sunt tot mai greu de ţinut sub control. Exploatarea iraţională a resurselor de energie, consumul industrial excesiv, poluarea atmosferei ameninţă sănătatea planetei şi a tuturor locuitorilor săi, indiferent de meridianul pe care se află.

Acţiunile concentrate ale organismelor internaţionale, apelurile pentru strategii comune de protecţie a naturii, sunt contracarate de ritmul diabolic de agresare a naturii, de ofensiva intereselor mercantile, de abuzuri şi ilegalităţi, care lovesc în plin fragilul echilibru ecologic.

Una din cauzele primordiale privind distrugerea mediului natural este defrişarea masivă a zonelor împădurite, care provoacă degradarea bruscă a solului, alunecări de teren şi reacţia în lanţ a furtunilor violente, a tornadelor şi inundaţiilor.

Natura, văduvită de coroana benefică a pădurilor, reacţionează violent cerându-şi înapoi scutul ei protector - aurul verde al pădurilor. România a înregistrat în ultimii 17 ani o "performanţă" incredibilă de sacrificare a pădurilor, care acopereau generos toate formele de relief ale ţării, aducând perspectiva sumbră a solurilor aride şi a deşertificării.

Suprafeţe imense împădurite au fost retrocedate unor proprietari care le-au exploatat ilegal, tăind fără milă păduri întregi, a căror refacere ar dura un secol. Mii de copaci din judeţele Suceava, Prahova, Mehedinţi au fost culcaţi la pământ, consecinţele asupra mediului fiind dezastruoase.

În judeţul Bacău, unde legea punerii în posesie a fost greşit interpretată, mulţi neaveniţi au devenit proprietari a mii de hectare de pădure, fără a avea vreun drept. După ce au intrat ilegal în posesie, le-au jefuit fără a cunoaşte vreo oprelişte.

După cum comentează presa cotidiană, "pentru aproape 10.000 de hectare, care au căzut celor ce nu au avut nici ei, nici înaintaşii lor vreodată un petic de pădure, există dosare la DNA aflate în cercetare. Dar când vor fi totuşi finalizate?"

Specialiştii consideră că tăierea pădurilor va avea pe viitor consecinţe incalculabile, în condiţiile în care în prezent, măcelul pădurilor continuă, măsurile legale nu se aplică, iar replantările abia dacă se fac.

Defrişările criminale de păduri, care au îmbogăţit peste noapte pe mulţi parveniţi lipsiţi de scrupul, au accentuat efectul de seră, favorizând vijeliile, ploile torenţiale cu descărcări electrice ucigaşe, au provocat fenomene extreme precum torentele, inundaţiile sau, dimpotrivă, micşorarea debitului izvoarelor (datorită zăpezii care nu se mai topeşte treptat, ci este brusc spulberată pe terenul decopertat).

O consecinţă gravă a uciderii pădurilor este spălarea solului fertil, până la rocă. Statisticile arată că, de pildă, în Moldova, în ultimii 10 ani, au dispărut două hectare de pădure pe zi. În judeţul Vaslui, s-au tăiat şi perdele antierozionale, iar Bărăganul neirigat şi judeţele din sudul Olteniei sunt ameninţate de secetă şi deşertificare, iar când plouă, se produc alunecări de teren cu consecinţe catastrofale. Natura agresată şi jefuită de comorile ei se răzbună.

O altă statistică recentă arată că suprafaţa pădurilor tăiate este de peste cinci ori mai mare decât suprafaţa plantaţiilor noi. Decalajul dintre suprafeţele de pe care se taie păduri şi cele unde se planteză puieţi se accentuează cu fiecare an. În 2006, diferenţa a depăşit pragul de 70 hectare. În timp ce fondul forestier a crescut cu 0,6 %, suprafaţa afectată de tăieri e mai mare cu peste 3%.

Platoul Bucegilor, retrocedat (366 hectare) prin transferuri ilegale, unele în zone exceptate de lege, altele în rezervaţii naturale strict protejate, a fost şi el decimat de drujbe. Judeţul Mehedinţi, atât de pitoresc şi dăruit cu zone geologice rare, ce le-ar recomanda protecţiei UNESCO, nu a fost nici el ocolit de jaful aurului verde, prin sacrificarea a zeci de hectare de păduri.

Marele savant agronom Ionescu Şişeşti (1895-1967), născut în acest judeţ (satul Şişeştii de jos ) ar fi trăit o mare dezamăgire dacă ar fi văzut jafurile sistematice ale bogăţiilor ţării, pe care generaţia sa le-a protejat şi le-a dăruit intacte viitorului.

La 40 de ani de la moartea sa, Academia Română l-a omagiat pe marele savant înaintaş, întemeietorul Institutului de Cercetări Agronomice din Bucureşti întemeiat de el în anul 1928.

Fost ministru al Agriculturii şi Domeniilor, membru de onoare al Academiilor de Ştiinţe din străinătate, Gh.Ionescu Şişeşti a lăsat o operă capitală privind prezentarea şi valorificarea ştiinţifică a potenţialului uriaş agricol şi silvic al României.

Acest potenţial bine gestionat făcea din România grânarul Europei şi izvorul prosperităţii sale economice, cu mari perspective de evoluţie.

Jefuirea unor bogăţii ale ţării inclusiv, inclusiv cea a pădurilor, descalifică în cea mai mare parte clasa politică vinovată de permiterea unor asemenea fărădelegi şi nu scuteşte pe cei vinovaţi să răspundă de faptele lor.

Toţi suntem chemaţi să apărăm mediul natural de agresiuni cu consecinţe dezastruoase asupra ambientului şi sănătăţii planetei.

Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, înfiinţată cu trei ani în urmă în cadrul programului de aderare la Uniunea Europeană, şi-a propus prin organismele sale activităţi lăudabile de protejare şi refacere în ceasul al doisprezecelea a unei naturi în continuare vulnerabilă şi expusă abuzurilor şi ilegalităţilor de tot felul.