Parliamentary debates

Domnul Grigore Crăciunescu:

"Este Remeş vinovat?"

Probabil că da! Iar dacă nu, imaginile sunt cele care l-au condamnat irevocabil.

Faptul că un individ poate beneficia de prezumţia de nevinovăţie sau de dreptul de a se apăra devin amănunt într-o Românie membru al Uniunii Europene, demonstrează că suntem la un pas către o ţară care se conduce după metoda lynch courts, sau modul în care se ţine extrem de democratic o judecată, astfel încât aceasta să se termine cu un linşaj.

Nu sunt în măsură să îl judec pe Remeş, însă nu vreau nici să îi iau apărarea, pentru că e o problemă care ţine strict de Direcţia Naţională Anticorupţie, dar se pare că rolul ei este suplinit cu succes de către Televiziunea Română.

Dacă "interesul public", ca să o citez pe distinsa doamnă Rodica Culcer, este de a compromite probe importante şi de a transforma televiziunea într-un eşafod public, vă întreb pe dumneavoastră: care mai este rolul Direcţiei Naţionale Anticorupţie? Pentru ce ar trebui să cheltuim bani importanţi de la buget pentru o instituţie complet inutilă?

Dacă vreţi să înţelegeţi adevăratul rol al D.N.A., vă citez din raportul privind activitatea desfăşurată de această instituţie în anul 2006: "Concomitent, opinia publică românească a urmărit, cu un interes extrem de puternic, în cursul anului 2006, evoluţia reformei anticorupţie dusă de structurile statului, cu precădere acţiunile desfăşurate de Direcţia Naţională Anticorupţie".

Deci, opinia publică, în concepţia reprezentanţilor D.N.A., este asemenea unei săli de circ, nişte spectatori ţinuţi cu sufletul la gură de giumbuşlucurile unui clown care tot scoate iepuraşi. Nimic deosebit, puţină magie pe bani mulţi, de dragul unui circar şef, sforar sau păpuşar pentru unii.

E o ironie tristă, în faţa unei situaţii care tinde să degenereze. Suntem martorii transformării României într-un stat poliţienesc, unde poliţaiul şef ne va face să fim mai paranoici, chiar dacă nu vom avea nimic compromiţător de zis. Ne vom privi cu suspiciune prietenii, vom spune bancuri în şoaptă despre conducătorul mult iubit ... un scenariu pe care mulţi dintre noi l-au trăit.

Gestul lui Remeş, aşa cum reiese din filmare, este incalificabil, însă modul în care s-a făcut publică această probă dovedeşte faptul că avem o justiţie subordonată politic, care funcţionează pe post de sperietoare. Ea funcţionează pe bani publici, iar de cele mai multe ori plătiţi un bilet mult prea scump pentru spectacolul oferit.

Faceţi un efort şi încercaţi să vă imaginaţi cum ar arăta România ca republică prezidenţială, cu o majoritate parlamentară şi cu un Guvern subordonat preşedintelui.

E doar începutul unui film prost, pe care l-am mai vizionat odată, acum - în reluare, şi sper că nu va avea acel final trist, ca în '89.