Parliamentary debates

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"20 iunie - Ziua Mondială a Refugiatului"

În fiecare an, la 20 iunie ne amintim de cei care sunt obligaţi să-şi părăsească căminele, nu de puţine ori pentru a supravieţui, refugiaţii. Ziua a fost aleasă odată cu adoptarea de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a Rezoluţiei 55/76, în cadrul celei de-a 81-a sesiuni, pe data de 4 decembrie 2000.

Scopul marcării acestei zile este reflectarea realităţii în care trăiesc milioane de persoane dezrădăcinate, care aşteaptă o soluţie şi duc lipsă uneori de elemente esenţiale vieţii: apă potabilă, mâncare, condiţii sanitare, adăpost, îngrijiri medicale şi protecţie împotriva violenţei şi a abuzurilor. Totodată, este o zi de comemorare a curajului şi a puterii refugiaţilor.

Refugiaţii, victime colaterale ale atacurilor sau conflictelor armate din ţara natală, sunt persoane care necesită ajutor real din partea autorităţilor adoptante. Sunt persoane speriate şi care au ales să îşi părăsească locul în care au trăit, în care s-au născut, pentru a-şi salva viaţa şi familia. Multe dintre aceste persoane au luptat pentru ţara lor, dar au fost alungate, li s-au refuzat drepturi fundamentale iar ultima şansă de supravieţuire a fost refugiul într-o ţară străină.

Conform datelor furnizate de Agenţia ONU pentru Refugiaţi, anul trecut, în România au fost depuse 1.038 de solicitări de azil, majoritatea venind din Afganistan (134), Moldova (124), China (85) şi Turcia (78). Dintre solicitanţii de azil, 123 au primit o formă de protecţie (statut de refugiat sau protecţie subsidiară), cei mai mulţi din Myanmar şi Afganistan. Din 1991 până în ianuarie 2011, aproape 20.000 de solicitanţi de azil au fost înregistraţi în România, dintre care aproximativ 3.200 au primit o formă de protecţie.

În încercarea de a aplana conflictele aceşti oameni sunt uitaţi, sunt marginalizaţi şi de cele mai multe ori trăiesc la limita subzistenţei. Ziua Mondială a Refugiaţilor se concentrează asupra nevoilor refugiaţilor de pretutindeni. Cea mai urgentă nevoie a refugiaţilor din Europa Centrală este aceea de a găsi protecţia pe care nu o pot primi în ţara lor de origine.

Solidaritatea umană este valoarea fundamentală de care vă rog să ne aducem astăzi aminte. Să nu considerăm cei 20.000 de oameni o povară, ci un prilej de a arăta că ospitalitatea poporului român nu este doar o vorbă-n vânt.