Parliamentary debates

Domnul Ştefan Valeriu Zgonea:

"Stabilitatea în Balcani - o obligaţie europeană şi euroatlantică"

"Balcanii au fost prea mult timp câmpuri de luptă stropite cu sângele unei lumi nebune; revine acum conducătorilor responsabili să se întrebe ce poate fi făcut pentru ca istoria viitoare să nu mai fie o nesfârşită repetare a unui trecut instabil" spunea Nicolae Titulescu. Din nefericire, astăzi suntem în continuare în căutarea soluţiei la această problemă. Evenimentele care tocmai au loc în regiune avertizează că "butoiul cu pulbere", cum a fost denumită această regiune, de-a lungul timpului, ar putea exploda din nou.

Cred că întrebarea "De ce, iarăşi, nu este pace în Balcani?" este, acum, fierbinte nu numai la Bucureşti, ci în toate marile capitale ale lumii. Răspunsul la întrebarea "Ce putem face pentru a edifica şi stabiliza pacea şi liniştea în Balcani?" frământă toţi oamenii politici înţelepţi şi lucizi.

Astăzi, la fel de important ca a vorbi despre perspectivele păcii în Balcani, este a vorbi despre curajul şi despre priceperea de a face pace.

La începutul anilor '90, liderii statelor din fosta Iugoslavie atrăgeau atenţia asupra riscului "libanizării" Iugoslaviei. Istoria a schimbat numele paradigmei: Balcanii au intrat în limbajul politicii internaţionale cu conotaţia negativă a conflictului fără sfârşit. Am însă convingerea că înţelepciunea şi voinţa politică fermă pot duce la depăşirea momentelor conflictuale, transformînd Balcanii într-o zonă a păcii şi cooperării.

Există o serie de factori care menţin un potenţial exploziv ridicat în zona Balcanilor. Trecutul istoric frământat a generat o conjunctură specifică, a cumulat într-o arie relativ restrânsă popoare foarte diferite din punct de vedere cultural şi cu nivele de dezvoltare economică inegale. Sistemele totalitare comuniste au mascat, prin mijloace propagandistice şi prin represiune, tensiunile existente, fără a le îndepărta cauzele. Detenta intereselor regionale şi de grup, în condiţiile afirmării regimurilor democratice, a dus, uneori, la manifestări violente. Tensiunilor deja existente li s-au suprapus influenţe exterioare zonei.

Caracteristicile geopolitice ale Balcanilor fac imposibilă abordarea unui conflict, în această arie, în termenii restrictivi ai conflictelor locale: zona Balcanilor a fost şi este o zonă de confruntare a marilor interese, un punct nodal al Europei atât sub aspect economic, cât şi sub aspect strategic şi militar. Crizele în Balcani se manifestă pe trei nivele: local, între părţile direct implicate în conflict, regional şi global. Istoria a demonstrat că orice conflict balcanic are tendinţa de extindere, dacă nu cumva de globalizare.

Implicarea ONU şi NATO în soluţionarea situaţiei din Balcani demonstrează că problema păcii în zonă este de interes mondial. Există, iată, riscul resuscitării confruntărilor în spaţiul ex-iugoslav. Conflictul iugoslav, pe care l-am fi dorit sfârşit, a supus deja la un test sever organismele cu vocaţie universală sau internaţională. Acestea au avut merite în menţinerea sub control a stării conflictuale, dar ultimele zile au demonstrat că există semnale ale limitelor strategiilor abordate în soluţionarea situaţiei zonale.

Eforturile politico-doplomatice, şi nu numai, ale NATO şi Uniunii Europene au antrenat rezultate notabile dar, din păcate, până acum, după cum demonstrează realitatea ultimelor zile, nu au reuşit să instaureze o pace durabilă. O pace fierbinte încălzeşte anormal zona Balcanică. Rezultă de aici necesitatea continuării implicării ample a comunităţii intenaţionale şi, în primul rând, a relansării rolului important al Uniunii Europene în procesul de pace. În procesul de instaurare şi menţinere a unei păci viabile şi stabile este necesar să fie atrase ţările vecine fostei Iugoslavii. România - cu triplul său statut de membru NATO, viitor membru al UE în 2007 şi prieten al ţărilor din componenţa ex-Iugoslaviei - dispune de un imens potenţial în sensul asigurării stabilităţii în Balcani. Noi nu avem interese teritoriale în zonă. Avem, în schimb, relaţii tradiţionale foarte bune cu toate ţările balcanice. Avem un potenţial economic şi militar considerabil, deţinem o poziţie geostrategică de excepţie, şi -deosebit de important- avem dorinţa fermă de a participa la stabilitatea zonală. Prin relaţiile pe care le întreţinem cu toate statele balcanice am putea coagula- ca în perioada interbelică-eforturile celorlalte state pentru asigurarea stabilităţii şi păcii în Balcani. Europa îşi va găsi nu numai liniştea şi se va putea concentra asupra eforturilor de a lupta împotriva terorismului internaţional, ci va şi dobândi un nou impuls spre prosperitate dacă Europa de Est şi Balcanii se vor consolida economic şi vor participa activ pe marea piaţă mondială. Zona balcanică şi peribalcanică are nevoie nu numai de sprijin financiar, ci şi de deschidere din partea statelor dezvoltate pentru a se integra în comunitatea lor. Balcanii nu trebuie transformaţi într-o poartă de intrare în Europa pentru noi totalitarisme, fie ele euroasiatice, fie ele fundamentalist-islamice. Zona Balcanică a secolului XXI este locul în care Europa se confruntă cu un incendiu ce poate afecta relaţiile tradiţionale dintre etniile altor ţări comunitare.

Pacea nu trebuie confundată cu simpla încetare a unor ciocniri violente. În realitate, acesta este doar primul pas către pace şi stabilitate. Pacea trebuie să instituie o nouă realitate care să fie mai atrăgătoare pentru toată lumea decât starea conflictuală. Procesul de pace trebuie să se concretizeze în proiecte de dezvoltare şi cooperare. Nu trebuie să ne lăsăm traşi înapoi de ezitările şi contradicţiile trecutului, ci să privim realitatea aşa cum este şi să pornim cu forţe reunite la edificarea unor noi raporturi între statele balcanice pe de o parte şi între aceste state şi restul Europei.

Vă mulţumesc.