Parliamentary debates

Domnul Niculae Bădălău:

"Consecinţele referendumului"

Alegerea mulţimii - privilegiul democraţiei - s-a dovedit de această dată cu conotaţii gregare. Românii au ales pe baza psihologică a unui feed-back politic: "Dacă noi l-am ales pe preşedinte, nimeni nu-l poate demite".

Parlamentul României, care într-o proporţie covârşitoare a cerut demiterea preşedintelui, este tot un for ales prin votul universal. Domnul Traian Băsescu, apelând la demagogie şi populism, a convertit elanul parlamentarilor de a anula un preşedinte-jucător extrem de activ în elemente conexe, afaceri, subterfugii economice, într-un negativism general al populaţiei sensibilizate mediatic.

Românii vor regreta această susţinere, mai degrabă sufletească decât politică.

Pensiile mici, necorelate judicios la vechimea în muncă şi la condiţiile de lucru, salariile mult sub standardele europene, depăşite întotdeauna de explozia preţurilor, anarhia în sistemul educaţional, anularea cercetării, toate presează pe umerii preşedinţiei. Nu direct, e drept, ci indirect. Domnia sa, atât de activ şi de dornic de a participa, chiar şi neinvitat, la şedinţele de Guvern, ar fi trebuit să se implice pentru soluţionarea crizei socio-economice a României.

Domeniul medical pune în pericol sănătatea naţiunii. Sistemul medicamentelor compensate şi gratuite, sufocat de propria sa nereuşită, este acum altoit cu o nouă propunere falimentară: analize medicale gratuite în luna de naştere a fiecărui pacient. Dacă farmaciile epuizează fondurile în câteva zile şi, copie fidelă, laboratoarele acuză aceeaşi hibă, cum se va instaura Falansterul Medical?

Românii mor cu zile, dar sunt amăgiţi la referendum că agonia - stadiul terminal al suferinţei - nu va dura. Nu va dura decât dacă avem curajul să spunem lucrurilor pe nume, să eradicăm pesta portocalie care zi de zi ne slăbeşte forţele şi elanul.

Nu putem la infinit să muncim în gol pentru salarii şi pensii anemiate, să ne privim floarea vârstei cum ia drumul Occidentului, în timp ce vârstnicii nu mai au loc în azile şi cantine sociale.

Traian Băsescu, defăimând etnia rromă şi jurnalismul, prin blamarea unei reprezentante a sexului frumos, în timp ce aceasta îşi efectua profesiunea de credinţă, demonstrează că nu are niciodată prea multe măşti şi că adevărata lui faţă e trivială şi vulgară. Avertismentul dat de forul suprem al combaterii discriminării şi de Centrul Român de Presă arată că victoria preşedintelui a fost fără ecou, din moment ce nu a putut primi laurii şi propaga ecoul.

România, o ţară tot mai săracă, în care preşedintele atacă la baionetă Parlamentul şi Guvernul, accentuând haosul şi degringolada, nu-şi poate reveni din knock-down-ul alegerilor trecute.

PSD a făcut un apel la solidaritate multipartinică pentru împlinirea target-ului comun: îndepărtarea de la Cotroceni a celui care a scufundat financiar flota României, a aceluia care a locuit în clădiri somptuoase de protocol cu mult peste termenul limită al chiriei, care a extins caracatiţa asfaltului de la ministeriatul său în transporturi până la preşedinţia la care nu renunţă şi pe care o strânge cu înverşunare la piept, sufocându-şi toţi consilierii şi aliaţii, care, rând pe rând, l-au părăsit, obosiţi şi umiliţi.

Nestatornicia preşedintelui a rupt Alianţa D.A., l-a transformat pe premierul Tăriceanu din prieten în duşman de necontestat, iar steagul rupt este cusut cu efortul lui Stolojan, care a înfiinţat un partid prezidenţial - PLD, în tentativa de a aglutina voturi în jurul P.D.-ului, anonimul, autistul şi însinguratul partid al Parlamentului, renegat de toate celelalte partide politice. PSD nu a ezitat nicio clipă să declare că orice partid, chiar şi P.D., poate fi un partener de dialog, că susţine un Guvern chiar minoritar, cum este cel al P.N.L., condiţia fiind detaşarea de amprenta malefică, fratricidă şi marţială a lui Traian Băsescu, omul care a înşelat în repetate rânduri poporul român şi care, prin acest referendum, a făcut o nouă dovadă de veleitarism de piaţă, de keeper de voturi ieftine, obţinute prin zâmbet şi mâneci suflecate, fals şi omisiune, trădare şi batjocură.

România are în faţă un viitor european, umbrit de excentricităţile şi capriciile actualului preşedinte, dar maturizarea întregii societăţi va anula definitiv astfel de prezenţe negative pe frontispiciul politicii româneşti, pe care istoria le va uita, după ce un timp le va consemna inutilitatea.