Parliamentary debates

Domnul Vasile Filip Soporan:

Doresc să prezint declaraţia politică intitulată "Între oraşul neutru climatic şi pierderile din sistemul de termoficare centralizat"

Două evenimente desfăşurate cam în aceeaşi perioadă, la care am avut ocazia să fiu prezent, o analiză asupra funcţionării sistemelor centralizate de termoficare la nivelul Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi participarea la a 70-a Sesiune a Comitetului pentru locuire şi amenajarea teritoriului a UNECE (United Nations Economic Commission for Europe - Comisia Economică a Naţiunilor Unite pentru Europa), desfăşurată la Geneva în septembrie 2009, mi-au dat posibilitatea de a compara preocupările existente la noi cu cele care funcţionează la nivelul instituţiilor internaţionale în domeniul energeticii locuinţelor şi locuirii. Pot să spun de la bun început că există o diferenţă mare între situaţia preocupărilor europene şi preocupările de la noi.

În cadrul sesiunii s-a desfăşurat seminarul "Oraşe neutre climatic", care a pus în dezbatere eficienţa energetică şi reducerea emisiilor de carbon în oraşe, cu scopul de a pune în aplicare Protocolul de la Kyoto şi în atingerea angajamentelor post-Kyoto, precum şi în utilizarea adecvată a mecanismelor aferente specifice Mecanismului de Dezvoltare Curată (Clean Development Mechanism-CDM).

Neutralitatea climatică se constituie în modalitatea principală de a rezolva provocările de mediu şi problematica economico-socială existentă în marea majoritate a statelor lumii. Realizarea oraşelor neutre climatic se face prin creşterea eficienţei energetice a clădirilor, prin asigurarea transportului durabil, prin stabilirea unui minim spaţiu verde în zonele urbane, prin reducerea expansiunii urbane, prin reducerea utilizării nedurabile a terenurilor, prin promovarea unei politici policentrice descentralizate pentru creşterea densităţii urbane şi reducerea distanţelor de parcurs, prin planificarea infrastructurilor şi crearea de soluţii de transport alternative, cum ar fi sistemele de transport ecologice, prin utilizarea energiei verzi şi a tehnologilor hibride, în special pentru transportul în comun.

La nivelul clădirilor se preconizează încurajarea utilizării de soluţii tehnice inovatoare, prin realizarea de clădiri cu un consum redus de energie, case pasive, respectarea noilor standarde pentru clădiri eficiente din punct de vedere energetic, utilizarea energiei regenerabile şi reabilitarea clădirilor, optimizarea ciclului de viaţă a clădirilor, inclusiv prin alegerea materialelor de construcţii, a celor folosite la reabilitarea clădirilor şi realizarea operaţiilor de întreţinere a acestora pe toată durata de viaţă a clădirilor.

În cadrul sesiunii s-au discutat rezultatele primului seminar privind eficienţa energetică a clădirilor, care a avut loc la Sofia, în perioada 21-22 aprilie 2009. lucrările acestuia s-au concentrat asupra identificărilor provocărilor şi oportunităţilor din regiunea UNECE. Seminarul a revizuit evaluarea impactului de mediu, susţinerile economice şi sociale ale dezvoltărilor legate de creşterea eficienţei energetice a locuinţelor, a trecut în revistă politicile şi soluţiile existente, precum şi diversele obstacole în calea acestor politici, şi a discutat priorităţile guvernelor în acest domeniu. Participanţii la acest seminar au fost de acord că există şase direcţii prioritare privind eficienţa energetică, şi anume:

• atragerea atenţiei populaţiei asupra importanţei eficienţei energetice şi încurajarea dialogului public;
• adoptarea de standarde de performanţă energetică pentru clădiri;
• administrarea şi întreţinerea locuinţelor; acestea ar trebui să se realizeze în cadrul unui sistem de stimulare şi încurajare a unei eficienţe energetice cât mai mari;
• realizarea mecanismelor financiare pentru a dezvolta şi menţine o structură financiară solidă pentru proprietari şi pentru ceilalţi factori interesaţi, prin asigurarea de subvenţii, granturi, împrumuturi şi programe de investiţii;
• stabilirea unui sistem adecvat de fixare a preţului energiei şi eliminarea sistemelor de plată pe bază de cost fix, prin folosirea unor tarife de blocare, astfel încât utilităţile să fie accesibile pentru persoanele şi familiile cu venit redus;
• încurajarea cooperării internaţionale şi întărirea schimbului de cunoştinţe şi bune practici.

Prin parcurgerea unor materiale puse la dispoziţie de structurile care acţionează în domeniul sistemelor centralizate de termoficare, am ajuns la concluzia că problematica acestui domeniu rămâne încă nesoluţionată la nivelul cerinţelor europene. Sistemul centralizat de termoficare, apărut în anii '70, dezvoltat vertiginos în anii de început '80 şi compromis prin acţiunile din anii următori, care au culminat cu programul discontinuu de furnizare a energiei maximum 8 ore pe zi, şi prin neglijarea acestui sistem şi rămânerea în urmă a dotărilor tehnologice şi a schimbărilor de profil industrial, mari consumatoare de energie. Ca urmare a acestei situaţii, după anul 1995 au apărut debranşările masive, astfel încât doar 103 localităţi au rămas în continuare conectate total sau parţial la sistemul de termoficare. Urmare a faptului că în perioada 2000-2009 preţul gazului a crescut cu 400%, a apărut obiectiv necesitatea reabilitării sistemului de termoficare, astfel încât în perioada 2005-2008, prin introducerea OUG nr.48/2004 s-au făcut investiţii pentru retehnologizarea, modernizarea şi eficientizarea sistemelor de producere, transport şi distribuţie, în valoare de 461 milioane de euro.

În momentul de faţă 33 de oraşe, grupate în asociaţia profesională COGEN, acoperă 92% din totalul încălzirii centralizate, sistemul centralizat de termoficare asigură alimentarea a 1,8 milioane de apartamente, gradul mediu de racordare centralizat este de aproximativ 65%, distribuţia fiind cuprinsă între 95% în Giurgiu, 92% în Ploieşti, 72% în Timişoara, 68% în Bucureşti, producţia de energie termică pentru încălzire se ridică la 15,4 mil. Gcal/an şi 3,3 mil Gcal/an abur industrial, producţia de energie electrică are capacitatea de 950 MW (12% din necesarul mediu anual) - puterea medie anuală - 1920 MW (24,6% din necesarul mediu pe iarnă) - puterea de vârf anuală, structura de combustibili utilizaţi se prezintă astfel: 75% hidrocarburi, 18% lignit, 7% huilă, pierderea rezultată din tariful de energie termică este situată la un nivel maxim de 188 lei/Gcal, pierderea rezultată la tarif de energie electrică se situează la un maximum de 492 lei/MWh, pierderea datorită tarifelor neaprobate la nivelul anului 2008 se ridică la 430 milioane lei (100 milioane euro), consumul mediu anual de căldură variază între 5,11 Gcal/ap/an (Brad) şi 10,91 Gcal/ap/an (Deva), costul de încălzire şi apa caldă pe apartament mediu pe an variază între 1284 lei/an (Galaţi) şi 4012 lei/an (Mangalia). Am amintit aceste date pentru a arăta că situaţia nu este deloc favorabilă, gestionarea acestui sistem făcându-se între autoritatea centrală şi autorităţile locale nu cu foarte multe rezultate favorabile.

Din acest motiv, vă propun, stimaţi colegi, realizarea unei dezbateri care să stabilească măsurile importante care să aducă sistemele energetice de la nivelul locuinţelor la eficienţa şi la resursele propuse de comunitatea internaţională, din dorinţa realizării obiectivului "Oraşului neutru climatic". Nu doresc numai o discuţie asupra cheltuielilor curente şi a modalităţilor de asigurare a lor la nivelul unei populaţii din ce în ce mai sărăcită, ci doresc o dezbatere profesionistă, în care problematica eficienţei economice să fie făcută în termeni de mediu, în corelare cu aspectele economice şi sociale.