Parliamentary debates

Domnul Radu Stroe:

"România, încotro?"

Manipularea informaţiilor, întreţinerea iluziei, erorile voite şi omisiunile vizând adevărata stare de fapt din România au avut drept rezultat efectele-bumerang pe care le suferă românii, dar au scos în evidenţă şi o altă faţetă a Guvernului şi a Preşedintelui. Altfel cum se explică faptul că într-un an şi jumătate s-au luat numai măsuri factice, ineficiente, contraproductive, iar în urmă cu mai mult de două săptămâni, în cadrul unei conferinţe de presă, Preşedintele Traian Băsescu, ca un adevărat premier, anunţa tăieri drastice pe toate palierele: minus 25% salariile bugetarilor, minus 15% pensiile, 25% disponibilizări din aparatul funcţionăresc. Acest lucru creează, în mod inerent, adevărate sincope sociale, cu atât mai mult cu cât ele sunt cele mai dure din întreaga Europă. Aplicarea acestor măsuri pe un segment de populaţie extrem de fragilizat poate avea consecinţe dintre cele mai dramatice.

Solidarizarea în faţa crizei, clamată pretutindeni de guvernanţi, ar fi de înţeles, poate, în condiţiile în care guvernul ar fi dat dovadă de responsabilitate şi raţionalitate, iar nu de o disimulare a practicii de guvernare. Nu poţi pretinde sacrificii de la păturile sărace şi foarte sărace când proprii miniştri aproape prăduiesc nestingheriţi bugetul pe proiecte inutile într-o perioadă de criză, realizabile doar în momente de relaxare fiscală extraordinară. Să aloci încă 75 milioane de euro pe un alt brand de promovare a României, când primul a fost un fiasco, în condiţiile în care România nu mai are de fapt turism, pentru că toate componentele necesare pentru acest lucru lipsesc sau suferă de o degradare inadmisibilă, cum se poate numi? Să aloci multe sute de milioane de euro, în orice caz o sumă fabuloasă pentru ţara noastră în acest moment, pe proiectul e-România, cum poate fi numit? Alte asemenea proiecte inutile, unele de-a dreptul grandomane, cum pot fi numite? Şi, ca să nu existe discuţii că partidul-stat nu se gândeşte la sănătatea cetăţenilor săi, acesta le face un bine cu forţa: pune impozit şi pe... sare; măcar aşa, fiind scumpă, ei să se mai abţină, punând astfel punct bolilor declanşate de buclucaşa şi nociva sare.

Săptămâna trecută am asistat la cel mai puternic miting organizat de sindicate în ultimul deceniu, poate chiar de la căderea comunismului în 1989, intitulat sugestiv "Mitingul Sărăciei şi al Disperării". Zeci de mii de protestatari din toate categoriile sociale, de la profesori şi doctori până la pensionari, au scandat în Piaţa Victoriei mesaje antiguvernamentale şi antiprezidenţiale, cerând soluţii clare la situaţia lor disperată. Mesajul transmis de ei a fost ferm: rezolvarea crizei nu poate fi pusă pe spinarea celor foarte săraci, oricum sacrificaţii de serviciu cei mai la îndemână!

Să amanetezi trecutul, prezentul şi viitorul unei naţiuni din cauza incompetenţei şi lăcomiei guvernanţilor este unul dintre lucrurile cele mai rele care se pot întâmpla unei ţări!