Parliamentary debates

Domnul Ion Luchian:

Domnilor parlamentari,

Referitor la posibilitatea privatizării spitalelor din România, eu consider că aceasta ar putea fi cea mai bună soluţie pentru deblocarea reformei în sectorul sanitar, însă numai dacă se ţine cont de faptul că nu toate spitalele pot fi privatizate şi că acest proces va fi unul de durată.

Trebuie să recunoaştem că tratamentul în spitale consumă cea mai mare parte din resursele sistemului de sănătate românesc, în spitale utilizându-se peste jumătate din bugetul sistemului de asigurări, fără o prea mare eficienţă, asta în condiţiile în care un procent ridicat din internări sunt mai degrabă cazuri sociale şi mai puţin medicale.

Faptul critic este acela că România cheltuieşte, în termeni reali, mai mult pe spitale şi mai puţin pe asistenţa medicală primară şi medicamente în comparaţie cu multe ţări central-europene.

Or, privatizarea spitalelor sau crearea unor spitale noi cu capital privat poate fi calea prin care să se schimbe această stare de fapt.

Însă, în paralel cu privatizarea unui număr important de spitale, trebuie să se treacă la o eficientizare a managementului în spitalele care nu se vor privatiza, iar aceasta se poate face în mai multe modalităţi din care aş vrea să enumăr câteva, şi anume: în primul rând, este important să se clarifice problema proprietăţii asupra spitalelor, fie prin transferul acestora în subordinea autorităţilor locale, sau prin transformarea lor în organizaţii non-profit independente; în al doilea rând, prin stimularea directorilor pentru ca aceştia să aloce eficient cheltuielile; prin crearea unor planuri de stimulare pentru managerii de spitale care să recompenseze performanţele bune, iar propunerile pot continua.

De asemenea, eu cred că privatizarea spitalelor poate fi pusă cu adevărat în practică numai în paralel cu crearea unui sistem privat de asigurări de sănătate funcţional.

Şi asta pentru că una din problemele instituţionale care afectează profund sistemul de sănătate din România o constituie tocmai lipsa de competitivitate a fondurilor de sănătate, care sunt practic monopoluri judeţene şi, de aceea, nu trebuie să concureze pentru clienţii lor.

Sunt sigur că alături de ideile propuse de mine se pot găsi şi altele, mai bune chiar, faptul cel mai important fiind tocmai de a provoca o dezbatere în acest În acest sens, cu toţi cei implicaţi în sistem, pentru că în mod sigur sistemul sanitar, aşa cum este el conceput astăzi din punct de vedere instituţional, nu mai poate face faţă exigenţelor noastre.