Parliamentary debates

Domnul Radu Bogdan Ţîmpău:

Îmi permit să vă aduc în atenţie un aspect cu o încărcătură simbolică pe care nu cred că ne permitem să o neglijăm. Deoarece, dacă o vom ignora, dacă vom trece peste ea cu uşurinţă, peste alţi 20 de ani ne vom mira că în educaţie criza se menţine, tineretul nu are idealuri, imaginea Parlamentului nu s-a redresat, iar moralitatea este un ideal pe care în nici un caz nu-l putem atinge.

Pentru a nu ajunge în această situaţie, cred că noi, cei aleşi în 2008, avem o responsabilitate aparte faţă de cei care anul trecut au votat pentru prima oară.

În 2008, au votat pentru prima oară tinerii născuţi după 1989, tinerii care nu au trăit nici o secundă de comunism. Au aflat despre Ceauşescu de la părinţii sau bunicii lor. Nu cunosc altă realitate în afara celei oferite de România postdecembristă. O parte dintre ei au venit la vot. Vă spun acest lucru din surse absolut sigure. Elevi din clasa a XII -a a colegiului din Deva, al cărui absolvent sunt şi eu, m-au oprit pentru a-mi spune că m-au votat, deoarece mă consideră colegul lor. Ca unul dintre cei mai tineri parlamentari ai României, mă simt responsabil pentru toţi cei din colegiul pe care-l reprezint, indiferent dacă m-au votat sau nu, dar am un plus de afecţiune pentru tinerii care au venit la urne pentru prima dată. O parte sunt deja studenţi, o altă parte se confruntă deja cu economia reală. Peste 4 ani, majoritatea vor fi implicaţi la diverse niveluri în instituţii de stat sau firme private.

De noi depinde modul în care ne vor privi aceşti oameni peste cei 4 ani de care vă vorbeam. Ne vom duce poate în faţa lor cerându-le să ne voteze din nou. Ei se vor gândi la ce le-am oferit, ca posibilităţi de afirmare sau ca imagine a Parlamentului, privit ca instituţie ce garantează democraţia în această ţară. Se vor gândi, poate, la copiii lor, nevoiţi să facă faţă unui sistem educaţional instabil, pe care noi, parlamentarii, îl tot schimbăm, fără a-l îmbunătăţi. Vor constata aceleaşi decalaje faţă de alte ţări ale Uniunii Europene şi cei plecaţi nu se vor mai întoarce, preferând exilul revenirii în ţară, chiar şi în vremuri de criză.

Se fac apeluri la solidaritate. Se vorbeşte despre criză. Dar azi se vorbeşte într-un fel, mâine în alt fel, iar poimâine în cu totul altul. Exemplul personal este în multe cazuri inexistent. Cei tineri - ştim foarte bine - au venit la vot în număr mic. Ei sunt cei mai dezamăgiţi şi mai neîncrezători.

Nu le putem spune că ultima dată când acest popor a dat dovadă de solidaritate a fost în 1989, adică înainte de a se fi născut ei.

Cred că stă în puterea noastră, a celor aleşi în 2008, să punem la punct, în acest mandat, un sistem educaţional coerent, credibil şi performant, stabil şi eficient, pentru ca aceşti tineri să devină o elită de care România să fie mândră.