Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

"Încrederea - principiul bunei guvernări "

Astăzi, ţara noastră se confruntă cu o criză economico-financiară, o perioadă în care observăm că în majoritatea ţărilor democratice europene slab dezvoltate sau care înregistrează un deficit bugetar mare, au loc manifestaţii "populare", cetăţeni care ies în stradă şi critică guvernele democratice care îi conduc.

Am constatat că odată cu criza economică, o altă problemă care ia naştere este problema democraţiei liberale; se vorbeşte tot mai des despre scăderea gradului de încredere a cetăţenilor în buna guvernare a societăţii româneşti, în regimul democratic. Totodată, chiar şi oficiali ai Uniunii Europene menţionează despre riscul scăderii încrederii cetăţenilor în guvernele democratice care îi conduc şi chiar despre o criză a democraţiei liberale.

Putem discuta despre un recul al democratizării, despre o "criză a democraţiei liberale"?

În fapt, creşterea încrederii în instituţiile democraţiei s-ar datora consolidării democratice a respectivelor instituţii, ceea ce înseamnă că ele îşi îndeplineau funcţiile pentru care fuseseră create. Pot fi acţiunile, declaraţiile unor politicieni în măsură să determine o scădere a încrederii cetăţenilor în principiile, valorile, instituţiile democratice?

Probabil "criza democraţiei" româneşti nu se manifestă cu intensitate, având în vedere faptul că vorbim de o democraţie de "tranziţie". În fapt, românii niciodată nu au avut o mare încredere în instituţiile democratice. Unul dintre motive ar putea fi că acestea nu au avut timp să se consolideze. În plus, cetăţenii, după căderea regimului comunist, au început să aibă aşteptări enorme de la "noul regim politic" şi au crezut că noul regim va asigura dezvoltare economică şi va controla sărăcia. Cetăţenii au început să-şi dorească rezultate concrete într-un timp cât mai scurt. Probabil că şi libera circulaţie a oamenilor, a informaţiilor au determinat o creştere a aspiraţiilor indivizilor.

Totodată, această criză a democraţiei poate fi privită şi ca o criză a umanităţii. Aşa cum menţiona şi Erich Fromm, tehnologizarea, robotizarea, chiar globalizarea determină o "ruptură" a legăturilor interumane sub constrângerea vitezei. Dar, care este rolul cetăţeanului pentru buna funcţionare a unei societăţi democratice? Consider că individul are un rol important în democraţia liberală românească. În primul rând, trebuie să conştientizeze beneficiile pe care acest regim i le aduce. Acum, individul are şansa să reuşească pe baza propriilor merite, virtuţi, dar pentru aceasta trebuie să lupte, să demonstreze că poate fi bun pentru un job, o funcţie, un rol. Dar, acest lucru nu trebuie să ne izoleze, să nu mai avem încredere unii în ceilalţi. Trebuie să fim conştienţi că nu există regim, sistem perfect. Într-adevăr, capitalismul nu ne asigură fericirea sau liniştea. Dar putem reuşi dacă avem încredere şi dacă ne dăm silinţa să descoperim valorile, drepturile pe care le avem (pentru că de multe ori nu le cunoaştem), dacă suntem conştienţi că în economia de piaţă, cei mai buni contează. Aceasta este o problemă atât a sistemului, cât şi a fiecăruia dintre noi. Avem nevoie de oameni de caracter, oameni cu un grad de moralitate ridicat; este adevărat că maşinile, tehnologiile au crescut productivitatea muncii, dar este nevoie de acumulare de capital, de antreprenori care să ştie să investească inteligent capitalul uman şi material.

Dar, este foarte importantă şi relaţia individului cu actorul politic. Încrederea scade în instituţiile democratice conduse şi reprezentate de oameni politici, de noi, dacă nu ne respectăm promisiunile, dacă începem să semănăm unii cu alţii, dar şi când există doar o continuă luptă pentru putere. Acest lucru poate determina alterarea reprezentativităţii, esenţială într-o democraţie, prin scăderea participării la alegeri a cetăţenilor şi prin scăderea încrederii în noi, politicienii care ar trebui să-i reprezinte, precum şi în actul de a vota în sine. Astfel, vom putea avea surpriza ca personaje din basme să ne reprezinte în Parlament. În acest proces de alienare, este posibil să primeze doar charisma şi întâmplarea, mai mult decât soluţiile de fond!

Aşadar, încrederea este esenţială pentru trăinicia regimului democratic. Dar, totodată, avem nevoie de oameni eficienţi, de profesionişti, de oameni de caracter care să acţioneze în comun pentru o reformă "sănătoasă" a statului, şi nu de oameni care să "cerşească" bani pentru realizarea interesului general.