Parliamentary debates

Domnul Ştefan Valeriu Zgonea:

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Integrarea europeană, o importantă problemă de politică internă".

Problematica integrării europene nu mai este o componentă exclusiv a politicii externe. Ea se încadrează, substanţial, în zona de interes a politicii interne.

Ne confruntăm, acum, cu o problematică socială de un tip deosebit, generată de schimbările esenţiale, structural-pozitive în fond, intervenite în România post-2000. Nevoia de adoptare a unor decizii globale, a căror componentă geostrategică este deosebit de puternică, se suprapune dorinţei româneşti de accedere în structurile europene la termen.

Specificul anului 2004, ca şi al guvernării care va urma după alegerile generale şi prezidenţiale, este dat de faptul că, în etapele următoare, vor trebui rezolvate, integral, pe de o parte, problemele generic cunoscute sub numele "integrarea în Europa" şi, pe de altă parte, cele specifice valului de populaţie tânără care intră în viaţa politică şi pe piaţa forţei de muncă, ţinându-se cont pregnant, în acelaşi timp, de nevoia conservării şi afirmării identităţii noastre naţionale.

În mod curent, în discursul politic se produce, într-un anumit fel, o cvasifracturare, deoarece "integrarea europeană" se asociază cu discursul strategic, în timp ce problemele sociale interne se plasează la nivel tactic. Partidele trebuie să armonizeze aceste discursuri şi politici diferite, cea ce constituie o sarcină deosebit de importantă pentru orice formaţiune politică, în special pentru P.S.D., partidul de guvernământ. Orice abordare populistă poate constitui un pericol echivalent unei frânări neaşteptate.

Integrarea europeană trebuie tratată ca un ansamblu de probleme interesând, prioritar, principalele instituţii publice. România trebuie să decidă cu fermitate asupra modului de acţiune în sensul asigurării funcţionalităţii instituţiilor construite, asupra tipului de politici de personal şi asupra criteriilor de performanţă utilizate de acestea, asupra direcţiilor de urmat în dezvoltarea economică, asupra modelului de societate ce se doreşte a fi fundamentat şi dezvoltat.

Nu ne putem baza programele şi proiecţiile de viitor strict pe incontestabila importanţă geostrategică a României. România nu se integrează în Europa prin declaraţii politice populiste, tip campanie electorală, ci printr-un set de politici care să facă societatea noastră compatibilă cu societăţile europene şi cu principalele tendinţe care le caracterizează. Doar în aceste condiţii problemele sociale de la noi vor putea primi soluţii optime, mai clar, folosind şi resursele integrării europene pentru a le rezolva.

Astăzi, nu se pune problema dacă Europa urmează să se schimbe în anii ce vor urma, ci în ce direcţie evoluează această schimbare şi cum trebuie să reacţionăm noi în faţa schimbării.

Trăim într-un sistem de piaţă mondială, guvernată de regulile concurenţei, unde organismele financiare internaţionale dispun de capacităţi de influenţă şi de decizie la nivel global. Trebuie să învăţăm să gândim în termenii pieţei mondiale şi ai legăturii cu mediul extern: aceasta este cea mai bună abordare naţională, în spiritul intereselor naţionale.

Şirul problemelor la care trebuie să răspundem prin decizii pragmatice este lung. Este vorba despre probleme reale, adevăratele probleme ale societăţii noastre. De aceea, cea mai mare eroare ar fi să definim problemele pornind de la o colecţie de teze şi texte doctrinare.

O astfel de eroare, dintr-un trecut deloc îndepărtat, a făcut ca o serie de tendinţe din viaţa politică românească, mă refer aici la perioada 1990-2000, dincolo de discursul lor modernizant, să presupună aceeaşi structură a resurselor, tehnologiilor şi calificării, specifice unei societăţi industriale semidezvoltate. Procedeul, specific deceniul deja amintit, s-a bazat pe simpla extrapolare.

Marea problemă a României nu datează de acum şi nu este strict "economia funcţională de piaţă". Adevărata problemă este cea a modelului de dezvoltate. Legat de modelul de dezvoltare, lipsa unui răspuns adecvat în perioada 1996-2000 este responsabilă pentru multe dintre blocajele pe care guvernarea a trebuit să le rezolve în perioada 2000-2004.

Trebuie să trăim în ritmul instituţiilor europene cu vocaţie continentală. De aceea, răspunsurile pe care guvernarea de după 2000 le-a dat problemelor sunt, trebuie şi vor rămâne realiste.