Parliamentary debates

Domnul Ion Stan:

"Consiliul Suprem de Apărare a Ţării prezintă raportul de activitate pe 2005 Parlamentului României"

Raportul de activitate al Consiliului pe anul 2005 este un document inacceptabil, care are un singur mare merit, acela de a se constitui în dovada supremă a pericolului major în care se află democraţia în România.

Această dovadă este autentică şi poartă semnătura celui mai credibil factor - consilierul prezidenţial şi şef al Departamentului Securităţii Naţionale din cadrul Administraţiei Prezidenţiale.

Acest raport vine şi ne arată cum o clică militaristă şi-a subordonat, prin intermediul unei instituţii anacronice, de sorginte răsăriteană Guvernul României.

Personajele cheie ale acestui organism au avut şi au, la rândul lor, fără excepţie, antecedente dintre cele mai interesante prin poziţiile ocupate în istoria confruntării bipolare din perioada războiului rece. Aceasta ar putea fi una dintre principalele cauze ale ofensei pe care mostra de raport o aduce Parlamentului României, care riscă, la rândul său, dacă nu-l va respinge, să se ataşeze drept remorcă la un sistem politic care se anunţă ca o ameninţare majoră la adresa Constituţiei şi a democraţiei.

Raportorul are obligaţia stabilită prin lege ca, anual, să dea seama Parlamentului de activitatea pe care a desfăşurat-o. Activitate care trebuie să acopere o paletă de competenţe şi atribuţii cu geneza în art. 119 al Constituţiei şi detaliate în propria lege de organizare şi funcţionare.

Problemele cardinale ale acestui "raport" sunt două:

• prima, că instituţia raportoare ignoră legea, de vreme ce una prevede aceasta că trebuie să facă şi de cu totul altceva rezultă că s-a ocupat;
• a doua problemă este aceea că legea instituţiei raportoare este desuetă, fiind una dintre reminiscenţele cazone ilustrative pentru imobilismul şi spiritul revolut care sufocă sistemul securităţii naţionale a României.

Dar, chiar şi aşa, legea fiind în vigoare şi exprimând, implicit, voinţa noastră, a Parlamentului, de a continua să ne situăm sub imperiul ei, trebuie întocmai respectată, fiindcă nimeni nu este mai presus de lege. Cu o singură excepţie: Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.

Cel mai grav apare faptul că tot mai mult Guvernul este obstrucţionat în îndeplinirea prerogativelor sale de către instituţia pe cât de fantomatică, pe atât de reală şi ameninţătoare, care se cheamă C.S.A.T.

Să analizăm, aşadar, cu ce trebuia să se ocupe în concret autoritatea publică responsabilă constituţional pentru organizarea şi coordonarea unitară a activităţilor care privesc: apărarea ţării, securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii informaţionale şi la apărarea colectivă, precum şi la acţiunile de menţinere sau restabilire a păcii şi ce se prezintă în fapt în paginile Raportului transmis Parlamentului României.

În concepţia semnatarului raportului, Constituţia şi legile au cerut C.S.A.T.-ului să se ocupe, în ordinea de prioritate menţionată chiar de primul alineat al documentului, de:

Urmărirea consolidării instituţiilor statului de drept;

Afirmarea identităţii naţionale;

Prezenţa activă a României pe arena internaţională;

Garantarea drepturilor şi libertăţilor democratice fundamentale;

Asigurarea bunăstării, siguranţei şi protecţiei cetăţenilor.

Să fim lucizi, raţionali şi să judecăm obiectiv. Ce au toate cele de mai sus menţionate în raport cu competenţele şi atribuţiile C.S.A.T.-ului?

Nimic comun cu organizarea şi coordonarea unitară a domeniului securităţii naţionale.

Dimpotrivă, dacă obiectivele respective au constituit scopul efectiv al activităţii C.S.A.T.-ului, atunci înseamnă că suntem în prezenţa unei structuri paralele, parazit al Guvernului căruia ori îi ia oxigenul, ori îi sustrage meritele.

Să mergem mai departe. Din cel de-al cincilea alineat din prima pagină a raportului, rezultă "expresis verbis" că, prin activitatea sa, Consiliul a coordonat de fapt altceva decât l-a învestit Constituţia şi anume, citez:

1. "coordonarea eforturilor pentru realizarea consensului naţional cu privire la interesele de securitate ale României" (Nota bene: Acesta este un obiectiv politic şi o acţiune politică, deci o chestiune a partidelor în care putea, eventual, să-şi exercite rolul de mediator Parlamentul şi Preşedintele României, dar nu Consiliul.)
2. "aprofundarea reformei în justiţie" (Nota bene: Nu este nici o eroare, aşa scrie negru pe alb! Interesant este însă că "Strategia de reformă a sistemului judiciar 2005-2007", document al Ministerului Justiţiei din 26 martie 2005, nu a trecut niciodată pe la C.S.A.T.!)
3. "consolidarea mecanismelor de respectare şi aplicare a legii" (Nota bene: Un atribut evident din competenţa Guvernului şi a puterii judecătoreşti.)
4. "prevenirea şi combaterea corupţiei" (Nota bene: După ştiinţa noastră şi potrivit celor publicate în Monitorul Oficial al României, "Strategia Naţională Anticorupţie" nu a trecut pe la C.S.A.T., fiind adoptată prin Hotărârea de Guvern nr. 231 din 30 martie 2005, care a omis abrogarea strategiei similare, adoptată de guvernul anterior prin hotărârea nr. 1944 din 10 noiembrie 2004 şi care vizează acelaşi interval de timp, 2005-2007. Asta da coordonare!)

Cu ce s-au mai ocupat distinşii membri ai selectului club denumit "Consiliu"?

Conform alineatului 6, pagina 1:

Au "analizat şi dezbătut teme" care au avut ca scop (ţineţi-vă bine!):

• "asigurarea mecanismelor de dezvoltare competitivă şi funcţională a economiei româneşti";
• "îmbunătăţirea nivelului de trai al populaţiei " (Nota bene: Cel puţin acum avem o explicaţie a sărăciei naţionale!)
• "asigurarea măsurilor pentru protejarea resurselor naturale şi a mediului înconjurător" substituire în îndatoririle Guvernului);
• "sprijinirea comunităţilor româneşti din afara graniţelor ţării " (substituire în îndatoririle Ministerului Afacerilor Externe).

Mai aflăm, pe această cale, că onor Departamentul Securităţii Naţionale se află, din anul 2005, la originea evaluării, revizuirii şi elaborării noii legislaţii a domeniului şi instituţiilor din sistemul de securitate, proiecte care, după cum se ştie, au apucat-o pe un drum greşit, generând un gratuit, dar mare şi păgubos scandal naţional, care a decredibilizat în opinia publică instituţii cheie ale statului român.

Incompetenţă şi prostie sau rea-voinţă şi premeditare?

Avem şi o anexă a hotărârilor adoptate de Consiliu. Am fost interesaţi să o parcurgem şi mare ne-a fost surpriza să constatăm că nimic, dar absolut nimic din toate cele anterioare, citate chiar din prima pagină a raportului, nu au vreo reflectare ori susţinere în cel puţin o hotărâre din cele aproape 200, câte au fost adoptate în anul 2005.

Numărul hotărârilor adoptate ridică şi el o nouă problemă.

În anul 2005, Consiliul a lucrat "prin corespondenţă" sau la "fără frecvenţă", fiindcă au avut loc doar vreo două-trei şedinţe, din care una s-a consumat cu o singură hotărâre, cea privind Comunitatea Naţională de Informaţii.

În această situaţie, nu este firesc să ne întrebăm când, în ce condiţii şi pe ce temei consensual au fost adoptate celelalte hotărâri şi ce fel de hotărâri ar putea fi acelea care pur şi simplu reproduc titlurile documentelor înscrise pe ordinea de zi, aprobându-le pe bandă rulantă?

Minunile înfăptuite de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării nu s-au epuizat. Nu mă pot abţine să nu reproduc citatul care urmează, nu de alta, dar pentru a înţelege şi noi, membrii Parlamentului, aleşi de popor prin vot direct, egal, universal şi secret, cine deţine "de facto" puterea în România.

Aşadar, cu materialul clientului, cum se exprimă adesea un distins domn senator, citez din raportul C.S.A.T., pag. 3, alin.( 5):

"Acest proces a presupus iniţierea şi demararea unor măsuri unitare care să asigure perfecţionarea mecanismelor politice - prezidenţial, guvernamental şi (atenţie!) parlamentar de proiectare, implementare, supervizare şi evaluare a politicii de securitate şi opinare, adoptarea cadrului legal (...)" etc. etc. ...

Aşadar, avem şi explicaţia de ce a funcţionat Parlamentul, în 2005, aşa cum a funcţionat. Ştim acum şi care au fost rosturile consilierilor prezidenţiali care au coordonat, la un moment dat, nişte colective "struţo-cămilă", din care au făcut parte şi distinşii membri ai unor importante comisii parlamentare.

Nu cred că mai este cazul să continui cu exemple, fiindcă întreg raportul este o dovadă a activităţii unei instituţii care, sub o infantilă şi nesănătoasă oblăduire, s-a transformat într-un factor de insecuritate şi un pericol major pentru chintesenţa securităţii naţionale - libertatea, democraţia şi ordinea constituţională.

Întreg raportul este o construcţie eterogenă, lipsită de unitate logică şi coerenţă conceptuală.

Nu este lipsit de importanţă nici modul în care presa, chiar dacă selectivă în abordări, reflectă cum C.S.A.T. a derogat de la atribuţiile sale, reţinând că acesta a organizat şi coordonat unitar activităţile din domeniul de competenţă prin:

• stabilirea persoanelor care au drept de a ordona sau de a aproba executarea focului de avertisment în spaţiul aerian al României;
• restructurarea comandamentelor Jandarmeriei;
• aprobarea cifrei recruţilor;
• predarea dosarelor Securităţii la C.N.S.A.S.;
• suplimentarea efectivelor S.I.E.;
• predarea la arhivele naţionale a documentelor Tratatului de la Varşovia şi ale C.A.E.R.-ului;
• modificarea de trei ori a regulamentelor reţelelor telefonice din administrarea S.T.S.-ului;
• cooperarea cu Azerbaidjanul pe linia învăţământului militar;
• aprobarea negocierii de acorduri militare şi tehnico-militare cu Marocul, Algeria şi Egiptul (nişte ţări exotice, pe unde, în anii '80, generalul Stănculescu şi emisari speciali ai Departamentului Securităţii Statului se simţeau "acasă");
• nu mai puţin de 14 (patrusprezece) modificări şi completări în anexele Hotărârii C.S.A.T. nr. 0186/2004 (Halal previziune! Nu ni se spune despre ce este vorba şi, pe cale de consecinţă, nu este cazul să aprobăm raportul de activitate, în lipsa informaţiilor necesare. Este de suspectat că tot atâtea mişcări greşite au fost repuse în "legalitate". Mai întâi se face şi apoi se adoptă norma!)

Nu am regăsit, nici în raport şi nici în anexă, referiri care să ateste îndeplinirea funcţiilor vitale ale C.S.A.T., expres prevăzute de lege, cum sunt:

1. evaluarea stării de securitate naţională;
2. stabilirea direcţiilor de activitate şi aprobarea măsurilor generale obligatorii pentru înlăturarea ameninţărilor la adresa securităţii naţionale;
3. stabilirea modalităţilor de valorificare a informaţiilor referitoare la securitatea naţională;
4. analiza de rapoarte şi informări referitoare la modul de aplicare a legii privind siguranţa naţională;
5. execuţia cotelor bugetare destinate cheltuielilor operative pentru siguranţa naţională.

"Quod erat demonstrandum!"

Clubul celor care comunică între ei prin monologuri a lucrat nu numai în afara legii, dar şi peste lege.

O dovadă irefutabilă a acestui fapt este şi situaţia tragi-comică a Strategiei de Securitate Naţională a României, elaborată, asumată şi pusă în spaţiul public, fără ca documentul să aibă vreo determinare constituţională sau în vreo altă lege.

Consilierii şi experţii eminamente cazoni, care populează Secretariatul Consiliului, nu au ştiut că, din momentul în care Constituţia României (revizuită în 2003) stipulează, în art. 65, lit. "f", că "Parlamentul, în şedinţa comună a celor două Camere, aprobă strategia naţională de apărare a ţării", orice alte dispoziţii contrare sunt şi rămân abrogate.

De asemenea, în "laboriosul" proces de reevaluare a legislaţiei domeniului, Departamentul Securităţii Naţionale nu a avut perspicacitatea juridică necesară de a observa, în textul art. 4 al Legii nr. 473 din 4 noiembrie 2004, că strategiei prevăzute de Constituţie, definită de lege "Strategia naţională de apărare a României", câteva alineate mai jos, când i se stabileşte conţinutul, se prevede: "definirea intereselor şi obiectivelor naţionale de securitate, identificarea potenţialelor riscuri, ameninţări şi vulnerabilităţi, direcţiile de acţiune şi principalele modalităţi pentru asigurarea securităţii naţionale a României".

Deci "strategie de apărare" cu conţinut de "strategie de securitate". Este foarte trist, dar este adevărat. Întreg sistemul securităţii naţionale este prins într-un conflict constituţional şi o nebuloasă legislativă.

Pachetul legislativ al securităţii naţionale dat publicităţii pare a conţine mai multe şi grave erori conceptuale cu implicaţii practice imprevizibile decât variantele anterioare secretizate. Ne este evident acum că aceste noi derapaje nu pot fi decât rodul experţilor din laboratoarele secrete ale C.S.A.T.

Faţă şi numai de aceste aspecte, dar mai sunt şi multe altele, propun:

1. Respingerea raportului de activitate pe anul 2005 al C.S.A.T.;
2. Adoptarea, în procedură de urgenţă, a unei noi legi de organizare şi funcţionare a C.S.A.T.;
3. Modificarea şi completarea, în procedură de urgenţă, a Legii nr. 473/2004 privind planificarea apărării;
4. Interpretarea de către Curtea Constituţională a înţelesului sintagmei "Strategia naţională de apărare a ţării" prevăzute de art. 65 lit. "f" din Constituţie, în raport cu "Strategia naţională de apărare a României", prevăzută de Legea nr. 473/004 şi "Strategia de Securitate Naţională", prevăzută de Legea nr. 415/2002, astfel încât să fie posibilă adoptarea Strategiei de Securitate Naţională a României, până la revizuirea Constituţiei în vigoare.