Parliamentary debates

Domnul Ion Stan:

Declaraţie politică intiitulată "Pasivitatea Guvernului Tăriceanu şi lipsa de reacţie a înaltelor autorităţi ale statului român, sesizate asupra pericolului acţiunilor secesioniste ale revizioniştilor extremişti, se constituie într-o înaltă trădare a intereselor naţionale".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În declaraţia noastră politică "un viceprim-ministru al Guvernului României recunoaşte public că U.D.M.R. este o conspiraţie împotriva Constituţiei României", din 10 octombrie 2006, atrăgeam atenţia asupra pericolului reprezentat de noua turnură a atentatelor revizionist-separatiste la adresa Constituţiei României, respectiv preparativele în vederea autodeterminării autonomiei teritoriale a judeţelor Covasna, Harghita şi a unei părţi din judeţul Mureş şi crearea unui aşa-numit "Ţinut Secuiesc", ca entitate administrativă cu rang de stat, rezultat al ştirbirii unităţii României, a suveranităţii şi integrităţii sale teritoriale.

Am formulat atunci un număr de nouă măsuri de urgenţă, vizând înaltele autorităţi de putere ale statului - Curtea Constituţională, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, Primul-ministru, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Public, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Comisiile speciale permanente ale Parlamentului şi Serviciul Român de Informaţii - care, până în prezent, nici una şi sub nici o formă nu au avut vreo reacţie.

Cum să interpretăm această tăcere şi ce poate spune ea?

Dar, mai întâi, trebuie observat că reacţiile din mediul politic, mass-media şi cerinţele noastre punctuale vizând aducerea extremiştilor sub autoritatea ordinii constituţionale au avut, pe moment, o oarecare eficienţă.

Liderul Consiliului Naţional Secuiesc, domnul Csapa Joszef, a demisionat subit, iar U.D.M.R. şi-a nuanţat poziţia, acceptând caracterul anticonstituţional al preconizatului referendum pentru autonomia "Ţinutului Secuiesc".

A urmat o scurtă pauză, în care organizaţiile anticonstituţionale au aşteptat să vadă reacţia autorităţilor somate să apere Constituţia României.

Observând pasivitatea, tăcerea şi lipsa de reacţie a autorităţilor legitime, extremiştii au luat aceasta drept o slăbiciune şi absenţa puterii de apărare a statului naţional-unitar român şi au apreciat că pot să-şi continue acţiunile separatiste într-un nou registru, mai subtil şi, deci, mai periculos, care vizează şi o nouă formă de internaţionalizare a autonomiei Ţinutului Secuiesc.

În concret, preşedintele U.D.M.R., domnul Marko Bela, încă viceprim-ministru al Guvernului României, a iniţiat o platformă comună cu "Consiliul Naţional al Maghiarilor din Transilvania", condus de domnul Laszlo Tokes.

După nici o săptămână, după doi ani de neînţelegeri şi diferende, "Consiliul Naţional al Maghiarilor din Transilvania", un aşa autointitulat, deja, "Parlament Intern al Comunităţii maghiarilor din Ardeal", convine cu "Consiliul Naţional Secuiesc" să finalizeze o listă a obiectivelor privind autonomia, care să fie prezentată Parlamentului European şi să continue, cu sprijinul U.D.M.R., organizarea referendumurilor pentru autonomia teritorială.

Pe un alt plan, dar cu aceeaşi finalitate, U.D.M.R. a iniţiat înfiinţarea Consiliului Autonomiei Culturale (C.A.C.) şi a Consiliului Permanent, care vor acţiona în următorii patru ani pentru autonomia culturală şi teritorială.

Iată cui a folosit lipsa de reacţie a autorităţilor statului şi direcţia înspre care se îndreaptă consecinţele.

Primul-ministru are probleme grave, greu solvabile în propriul partid.

Coaliţia de putere, în şubrezenia ei, este incapabilă de a guverna, apăra şi menţine ordinea constituţională.

Parlamentul, în acest nenorocit context, nu poate fi nici el funcţional.

Toate aceste slăbiciuni servesc extremiştilor şi duşmanilor Constituţiei României.

Concluzia care se impune este una singura: lipsa de reacţie a înaltelor autorităţi ale statului în faţa atentatelor la ordinea constituţională pune pe conducătorii acestora în ipostaza trădării intereselor naţionale.