Parliamentary debates

Domnul Daniel Buda:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

"Mafia şi patria"

"Mafia" şi "patria", stânga şi dreapta, social-democraţi şi liberali, patrioţi şi autonomişti, cu toţii, deopotrivă, au vorbit într-un singur glas în plenul Camerelor reunite ale Parlamentului cu ocazia votului pentru propunerea de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu. Întrebarea firească în faţa unei asemenea realităţi politice este, vorba poetului, "ce-i mâna pe ei în luptă ?". Cum de este posibil ca liberalii care în 2004 vorbeau de partidul-stat PSD să cânte pe aceeaşi voce cu acesta ? Cum de este posibil ca aceste partide să uite de orientări doctrinare, să uite de orice afiliere politică internaţională ? Cum de este posibil ca PRM-ul, patriot şi apărător al naţiei să vorbească pe aceeaşi voce - ce-i drept pe moment română - cu o formaţiune care are ca obiectiv politic autonomia teritorială pe criterii etnice ? Sau cum de este posibil ca acelaşi PRM justiţiar să uite de mafioţii din PSD şi PNL ?

Evident, răspunsurile la toate aceste întrebări se opresc la un singur nume: Traian Băsescu. Am spus Traian Băsescu, şi nu Preşedintele României. Pentru că ceea ce s-a întâmplat joi în Parlament a fost departe de a constitui un demers constituţional argumentat şi fundamentat pe Legea supremă, ci o răfuială politică, mai bine spus o răzbunare politică a unei mlaştini politice deranjată în preocupările ei de a face politică după legea sfântă a tăcerii. Din faţa acestor preocupări trebuie înlăturat totul, nemaicontând ce spune Curtea Constituţională, singura instituţie abilitată să califice din punct de vedere constituţional faptele preşedintelui. Această complicitate politică transpartinică are un singur numitor comun: banul, vânat de toţi, pe căi la fel de compromiţătoare ca şi compromisul care-i uneşte. În fond, la ce am asistat joi ca deputat a fost o reafirmare a caracterului nostru balcanic. Chiar dacă România este membră a Uniunii Europene, subconştientul nostru politic este în continuare unul de tip fanariot. N-am reuşit să evoluăm în viaţa politică de la complotul boieresc împotriva lui Vodă. Atâta doar că "tronul" nu se mai cumpără la Stambul, iar "boierilor" politici le lipsesc pumnalele ca arme în lupta politică. De fapt, în toată istoria noastră boierilor le-a plăcut să-l controleze pe domn, pentru ca ei să poată jupui ţara cât mai bine.

Votul din Parlament nu este un capăt de lume pentru Traian Băsescu şi nici pentru Partidul Democrat. În fond, adevăratul ecou al faptelor politice este electoratul. Acesta este şi cel mai bun şi mai imparţial judecător al faptelor oricărui politician, fie el Preşedinte, fie el deputat, senator sau primar. Şi mai e ceva: de moarte şi de votul electoratului niciun politician nu poate scăpa, mai devreme sau mai târziu. Prin votul din Parlament, "marea coaliţie pentru apărarea Constituţiei" nu a făcut decât să-şi pună în faţă marea oglindă electorală a poporului. Iar această oglindă va reflecta cel mai bine realitatea politică în care trăim, realitate care este diferită de cea a culiselor din Parlament, de şuşotelile de taină de la Palatul Victoria, de visele de mărire din sediul de pe bulevardul Kiseleff.

Traian Băsescu n-a fugit niciodată de vocea şi de voinţa electoratului, aşa cum au făcut-o cei care, culmea, îl acuză de atitudini nedemocratice. În fond, frica de popor şi de verdictul acestuia nu este altceva decât frica de democraţie. Nu peste mult timp vom vedea cu toţii cine a spus adevărul şi cine au fost falşii lui moralişti ai vieţii politice dâmboviţene. Problema este însă că nota de plată a prostiei politice de care a dat dovadă marea majoritate a politicienilor greşelii politice pe care au făcut-o cei 322 de parlamentari faţă de cetăţenii României o va plăti tot poporul. O vor plăti toţi cetăţenii români.