Parliamentary debates

Domnul Filip Georgescu:

Românii, ca şi străinii care se află în trecere prin Bucureşti, spun că este un mare risc să trăieşti astăzi în metropola noastră. Trist, dar adevărat, întrucât cei mai mulţi bucureşteni au ajuns şi ei la o asemenea concluzie. Dificultăţile enorme survin nu doar din cauza sărăciei, a lipsei de locuinţe, a stării extrem de precare în care se află sănătatea, învăţământul şi justiţia dar mai ales ca urmare a infrastructurii, aflată într-o stare deplorabilă, a condiţiilor de transport şi a gradului infernal de poluare. Dacă ninge sau dacă plouă o zi-două, aproape că nu mai putem traversa strada. Dacă mergem pe jos, trebuie să faci slalom printre maşinile parcate de-a lungul şi de-a latul trotuarului şi să ocoleşti şanţurile săpate de luni de zile, de diferite societăţi prestatoare de servicii. Dacă te afli la volan, e şi mai greu, întrucât trebuie să stai cu ochi de vultur nu numai pe cei din traficul infernal, dar mai ales pe gropile care par semănate de oameni, şi nicidecum de natura lucrărilor.

Este adevărat, Bucureştii au fost din totdeauna un oraş aglomerat, murdar şi cu o infrastructură de Ev Mediu. Dar parcă niciodată nu s-a prezentat în halul în care arată astăzi. Multe dintre marile sale artere sunt dezafectate de mai bine de un an. Liniile de tramvai au fost şi ele scoase de pe postament. Escavatoare, camioane, perforatoare, străvechile roabe se agită uneori vreme de câteva ceasuri într-un adevărat vacarm, ca mai apoi alte câteva ore să intre într-o linişte mormântală.

Şi totuşi, parcă nimic nu se schimbă. Doar bordurile reînnoite de două-trei ori pe an, pentru a mai ameliora imaginea trotuarului neasfaltat din alte vremuri, ne permit să întrevedem cât de cât faţa oraşului de mâine. Actualul edil-şef al Capitalei promite că va face din haotica noastră urbe un veritabil mic Paris. Este mesajul ultrademagogic, prin intermediul căruia primarii de până acum i-au amăgit pe alegători, fiindcă pe parcursul mandatului mai toţi se vaită că nu au fonduri.

Pentru anul 2008, Primăria Capitalei are un buget de 1,3 miliarde de euro, din care urmează să finanţeze infrastructura, învăţământul, transportul în comun, termoficarea şi alte lucrări. Cei familiarizaţi cu modul de finanţare din bani publici cred că la un asemenea buget de investiţii un comision mediu de numai 0,1% echivalează cu un milion de euro.

Nu mai încape îndoială că automobilul, atât de necesar în lumea civilizată, a devenit pentru bucureşteni inamicul public numărul unu. Aproape că nu este zi în care să nu se înregistreze în Capitală câteva accidente auto, din nenorocire unele soldate cu victime, datorită neatenţiei, imprudenţei, excesului de viteză, alcoolului, dar şi degradării arterelor de circulaţie.

Pe de altă parte, parcarea automobilelor a devenit o problemă mai mult decât nevralgică. Municipalitatea intenţionează să construiască parcări subterane şi supraterane pentru 9.000 de automobile. Practic, o nimica toată. Primele două parcări subterane, Piaţa Universităţii şi Gara de Nord, pentru 2.700 de automobile, ar putea să fie amenajate în următorii doi ani.

Fără îndoială, riscul cel mai mare pentru bucureşteni îl constituie poluarea. Potrivit unui studiu realizat de Asociaţia EcoEuropa, Bucureştiul este cea mai poluată capitală europeană. Datele statistice arată că traficul din metropola noastră produce mai mult de două milioane de tone de substanţe dăunătoare pentru organism. Calitatea aerului se degradează din ce în ce mai mult şi ca urmare a lipsei spaţiilor verzi. Aici este cazul să amintim că, în ultimii 10 ani, suprafaţa spaţiilor verzi s-a redus la jumătate. Un adevărat asalt imobiliar s-a abătut asupra zonei împădurite de la Băneasa, a parcului din Drumul Taberei şi a altor spaţii verzi. Până şi Parcul Bordei, o adevărată oază pentru bucureşteni, a fost ameninţat de actualul primar general şi de predecesorul său să se transforme într-o zonă rezidenţială, în care urmau să se construiască blocuri cu patru etaje. Poluarea este atât de gravă încât ne ameninţă şi în interiorul locuinţei, şi încă de două-cinci ori mai mult decât în afara ei.

Până să ajungă micul Paris, Capitala noastră a devenit marele infern. Edilii de până acum ai oraşului n-au făcut altceva decât să transmită unul altuia ştafeta degradării. Ce va face viitorul primar general? Ca să răspundem la această întrebare, înainte de toate trebuie să ne gândim, cu mare responsabilitate, cui îi vom încredinţa acest mandat. Poate unui medic, unui arhitect, unui inginer constructor sau economist. În niciun caz unui afacerist. Ca să redresăm Capitala, va trebui să alegem în fruntea ei un om cu cap, dar şi cu suflet curat. Sunt concluziile unui cetăţean care "bate" aproape zilnic Capitala.