Parliamentary debates

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Criza corectează deficitul de cont curent"

Zilele trecute, Banca Naţională a României a făcut publici principalii indicatori macroeconomici ce reflectă cu mare acurateţe atât performanţele economiei româneşti, cât şi vulnerabilităţile mediului concurenţial autohton. La prima citire a sintezelor BNR am putea spune că avem şi motive de bucurie, dar şi multe motive de îngrijorare.

Veştile bune aduse de statistici sunt exprimate într-o diminuare substanţială a deficitului de cont curent, balanţa de plăţi înregistrând după primele patru luni un deficit de 1,182 miliarde de euro, în scădere cu 78,9%, faţă de perioada similară din anul 2008. Balanţa comercială s-a redus şi ea, cu o pondere semnificativă, de 66,5%, însumând 1,97 miliarde de euro.

Aşa cum spuneam, există şi veşti rele, acestea vizând scăderea cu peste 44,4% a investiţiilor străine directe, însumând după primele patru luni ale anului doar 2,05 miliarde de euro. Din totalul celor 2 miliarde de euro, participaţiile la capital au reprezentat 51,2%, creditele intra-grup 40% şi profitul reinvestit 8,8%.

Dacă unii analiştii economici pun această diminuare pe seama faptului că majoritatea investiţiilor străine provin din ţările Uniunii Europene, ţări în care criza economică s-a instalat şi pare că se află la apogeu său, aş putea spune că reducerea semnificativă a investiţiilor îşi are o parte din justificare şi în modul de dezvoltare al economiei româneşti. Trebuie să recunoaştem cu toţii că statutul de economie de piaţă funcţională, câştigat abia în anul 2004, este cu greu demonstrat de actualele realităţi economice româneşti.

Dintre principalele deficienţe care fac în continuare neatractivă piaţa autohtonă, continuă să rămână sistemul fiscal neatractiv şi stufos, asupra căruia actualul guvern a făcut deja primele ajustări, în sensul diminuării numărului de taxe şi impozite pentru mediul de afaceri din România.

De asemenea, concurenţa loială în România continuă să rămână o mare necunoscută, diferitele pieţe fiind profund marcate de înţelegeri de tip cartel, de existenţa în continuare a unor quasi-monopoluri, de agenţi economici ce beneficiază de ajutorul direct sau indirect al statului sau al unor contracte preferenţiale cu statul, şi lista problemelor poate fi continuată. Nu în ultimul rând, aş adăuga că instabilitatea legislaţiei româneşti în materia investiţiilor străine directe, precum şi lipsa unei politici stimulative pentru acestea creează în continuare o atractivitate redusă pentru mediul economic din România. Ştim cu toţii că rating-ul "investment grade" se obţine greu, principalele instrumente prin care noi putem să-l obţinem fiind previzibilitatea şi atractivitatea mediului concurenţial românesc.