Parliamentary debates

Domnul Marin Almăjanu:

«Minciuna Guvernului Boc are "picioare scurte"»

Guvernul Boc a venit pe 15 septembrie a.c. în Parlament pentru a-şi angaja răspunderea pentru mai multe pachete de legi, aşa-zis extrem de urgente, printre care şi Legea salarizării unitare.

Nu a avut nicio importanţă pentru acest guvern şi, mai ales, pentru premierul Boc că această lege a fost făcută la repezeală, "pe picior", că este plină de greşeli, inechităţi şi controverse, că nu are nicio legătură cu realitatea, cu transparenţa faptică.

Guvernul Boc nu a avut nici măcar decenţa de a se pune de acord cu cei direct interesaţi de prevederile legii, deşi acest lucru era absolut necesar, având în vedere că veniturile fiecărei categorii socio-profesionale se diminuează semnificativ prin efectele acesteia, aproape fără nicio excepţie, deşi domnul Boc susţine vehement cu totul altceva. Numai că dumnealui vorbeşte strict de salarii şi nu de venituri, ori buzunarul fiecărui angajat din sistemul public va fi subţiat substanţial odată cu intrarea legii în vigoare.

Şi dacă nouă, tuturor cetăţenilor neimplicaţi în actul de guvernare, ni s-a trâmbiţat că urgenţa de adoptare a acestei legi aberante a fost expres solicitată în acordul cu FMI, ca şi condiţionare a acordării împrumutului şi trebuie realizată până la sfârşitul lunii septembrie, acum oficiali ai FMI vin şi cer schimbarea legii salarizării înainte de adoptarea bugetului. Şi asta în condiţiile în care Ministerul Finanţelor a pretins că FMI a fost întru totul de acord cu varianta Legii salarizării unitare asumată în Parlament. Acum, şeful Biroului FMI pentru România şi Bulgaria, domnul Tonny Libek, susţine că legea în cauză este complicată şi netransparentă.

Noi, liberalii, am atenţionat marea coaliţie guvernamentală psd-istă - pd-l-istă că această lege nu trebuie să treacă în varianta angajată şi de aceea am depus şi susţinut o moţiune de cenzură în acest sens, semnalând mulţimea de neajunsuri, greşeli şi inadvertenţe din conţinut. Dar, iată, se dovedeşte că nu numai noi, opoziţia din Parlamentul României am avut ceva de criticat în această lege proastă.

"Am vrea o lege a salarizării simplă, care să fie uşor de implementat, dar care să poată să fie modificată, mai transparentă. Această transparenţă nu a fost realizată integral, mai există loc de îmbunătăţire", susţine oficialul FMI, domnul Tonny Libek.

Paradoxal, Ministerul Finanţelor spune că FMI a văzut şi plăcut această lege, că a fost de acord întocmai cu textul, cu alte cuvinte că minte acum cu neruşinare. "FMI a agreat legea salarizării pentru bugetari. Dacă nu ar fi agreat textul legii, acesta nu ar fi fost asumat în Parlament", declară un secretar de stat din Ministerul Finanţelor Publice. Dar FMI insistă şi trimite chiar avertismente în acest sens: "Doar dacă guvernanţii români vor răspunde pozitiv acestor revizuiri vor fi eliberate şi celelalte tranşe".

În acest caz, nu rămâne decât să-l întrebăm pe domnul Boc: dacă FMI a dorit adoptarea Legii salarizării unitare şi aceasta a fost chiar una dintre condiţiile împrumutului negociat, de ce nu avem parte acum de o lege cu adevărat bună, care să-i mulţumească atât pe oficialii Fondului Monetar Internaţional, cât şi pe sindicaliştii din toate domeniile socio-profesionale vizate şi, mai ales, pe angajaţii bugetari direct afectaţi de acest grăbit şi păgubos demers cu iz electoral, care a generat doar nemulţumire şi care are ca urmări o anunţată grevă generală, pe termen nelimitat?