Cristina-Ancuţa Pocora
Cristina-Ancuţa Pocora

Sittings of the Chamber of Deputies of November 3, 2009

  • Abstract of the sittings
  • Full-text of the sittings
  • Published in Monitorul Oficial no.147/2009
  • Video in format Flash/IOS Video - Flash & IOS

Sittings of the Chamber of Deputies of November 3, 2009

  1. Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
  1.55 Cristina-Ancuţa Pocora - declaraţie politică "Senatorilor PD-L nu le pasă de persoanele cu dizabilităţi";

 

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

"Senatorilor PD-L nu le pasă de persoanele cu dizabilităţi"

Alienarea guvernului Boc şi a colegilor săi de partid este totală. Membrii PD-L parlamentari trăiesc într-o altă lume, una paralelă celei reale, în care România cotidiană este doar un vis urât. Asta pentru că România cotidiană are nevoie de ajutor, iar domnii de la PD-L nici nu clipesc la solicitări.

Ultimul exemplu în care membrii PD-L şi-au demonstrat nepăsarea totală faţă de oameni s-a înregistrat ieri la votul final din plenul Senatului.

După cum ştiţi, am depus la Parlament o propunere legislativă de modificare a Legii nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Prin acest demers legislativ, peste 600.000 de persoane cu dizabilităţi urmau să primească o indemnizaţie lunară egală cu valoarea pensiei minime, şi anume 350 de RON. Chiar dacă este un an de criză, se puteau găsi bani la buget pentru acordarea acestor drepturi. Ca iniţiator, am propus, ca sursă de finanţare, instituirea unei taxe de «lux» pe jocurile de noroc. Practic, prin suprataxarea acestor servicii, persoanelor cu dizabilităţi li s-ar fi putut acorda indemnizaţia.

Mai mult, în Comisia pentru muncă din Senat, proiectul de lege a înregistrat o largă majoritate, inclusiv reprezentantul Guvernului a fost de acord cu iniţiativa.

Din păcate, odată ajunşi la votul final, senatorii PD-L au uitat tot. Au băgat capetele în pământ şi au votat, ca oile, după cum le-a cerut liderul de grup. Aşa se face că proiectul a fost respins de către plenul Senatului, neîntrunind numărul necesar de voturi pentru o lege organică.

Eu rămân însă optimistă şi sper ca în Camera Deputaţilor, cameră decizională - demersul meu să fie acceptat. Asta pentru că societatea românească, prin reprezentanţii săi legitimi, trebuie să le întindă o mână de ajutor persoanelor cu dizabilităţi.

Sunt convinsă că, împreună cu toate organizaţiile din domeniu, vom reuşi să-i convingem pe deputaţi să voteze pozitiv. Printr-un gest mic, ei pot aduce o rază mare de speranţă în sufletele a sute de mii de persoane cu handicap.

Cred că, dincolo de scandalurile politice interminabile, putem să ne oprim cu toţii în loc o secundă şi să ne gândim, din Parlament, la cei aflaţi în nevoie.