Parliamentary debates

Domnul Vasile Gheorghe Gliga:

"Traseul laptelui de la producător la consumator, sau de la munca grea la câştig fără munca"

Până nu demult, Uniunea Europeană părea să fie tărâmul fermecat care ne va scăpa de toate problemele şi ne va ajuta să punem bazele unei agriculturi puternice. Acest lucru s-ar fi putut adeveri dacă sistemul nostru de autodistrugere nu ar fi funcţionat atât de perfect. În agricultură, producătorii ajung să fie la mâna procesatorilor şi retailerilor, fără ca puterea executivă să intervină pentru înlăturarea acestei mari distorsiuni. Este ca un lanţ al slăbiciunilor, în care cel mai mult au de suferit producătorii.

In România, aceştia sunt nemulţumiţi că sunt aproape scoşi de pe piaţă de importul pe care îl fac procesatorii din ţări precum Ungaria, Polonia sau Cehia, din cauza preţului mai scăzut al laptelui. Aceasta se întâmplă datorită faptului că în aceste ţări producătorii primesc accize reduse la motorină, furaje şi verde la credite avantajoase. Preţul oferit la noi de către procesator producătorului este considerat de către crescătorii de taurine a fi unul derizoriu.

Vă aduc în atenţie o stare de fapt, iar ca aceasta sunt foarte multe în România, care a generat şi întreţine în rândul producătorilor o mare nemulţumire şi indignare. Producătorii autohtoni, mici sau mai mari, vând laptele către procesatori, în medie cu 0,7 ron/litru. Preţul este foarte mic în raport cu restul Europei. De pe poarta procesatorului, un litru de lapte pleacă, în medie, cu 1,5 lei/litru. Consumatorii îl găsesc în galantarele supermarketurilor la preţul de 4-5 lei/l, pe care trebuie sa-l plătească, pentru că nu au altă opţiune. Deci, de la producător direct la consumator, preţul a crescut de 2-3 ori.

În România, situaţia a scăpat de sub control, deoarece produsele alimentare se importă în procent de 80%, ajungându-se să se importe până şi mărarul şi pătrunjelul. Marile supermarketuri fac legea, deoarece controlează piaţa atrăgând şi captivând cumpărătorul prin politica preţurilor de listă, prin promoţii agresive, prin eliminarea micilor comercianţi, nedându-le posibilitatea de a compara preţurile şi punându-i în postura de a nu avea de ales. Folosindu-se de o poziţie dominantă pe piaţă, scad preţurile plătite furnizorilor, fermierilor şi pun adaosul comercial cât de mare îl doresc. Aceste practici ale marilor supermarketuri pun în pericol drepturile consumatorilor, generând scumpirea nejustificată a produselor şi implicând distorsionarea periculoasă a mecanismelor de piaţă, punând în pericol societatea românească în ansamblul ei. Toate acestea pot duce la efecte dezastruoase asupra agriculturii româneşti şi a comunităţilor rurale.

În data de 17 februarie 2010, în şedinţa plenară a Comitetului Economic şi Social European a fost dezbătut şi aprobat avizul "Secţiunii pentru agricultură, dezvoltare rurală şi protecţia mediului privind viitoarea strategie pentru sectorul european al laptelui pentru perioada 2010-2015". In cuprinsul avizului CESE se evidenţiază că majoritatea producătorilor de lapte din statele membre mai noi (Bulgaria şi România) primesc foarte puţin sprijin prin intermediul plăţilor directe.

De asemenea, se menţionează că acest sprijin atât de redus, în corelaţie cu productivitatea scăzută, cu lipsa veniturilor din partea pieţei şi cu accesul greu la credite, are ca efect lipsa unor investiţii în acest domeniu.

Aşteptăm cu interes noile dispoziţii ale Comisiei Europene referitoare la noua strategie pentru sectorul european al laptelui. Îmi exprim speranţa că autorităţile româneşti, atunci când vor transpune directivele comunitare, vor ţine cont şi de nevoile micilor producători agricoli, care reprezintă 50% din populaţia mediului rural. Orice descurajare a acestora are repercusiuni în siguranţa alimentară a României şi va influenţa negativ specificul românesc conducând la dispariţia tradiţiilor.