Parliamentary debates

Domnul Napoleon Pop:

"Ne îndreptăm spre o campania electorală periculoasă"

În ultimele săptămâni, tot mai mulţi miniştri au vorbit despre binefacerile reglementărilor în domeniul pe care îl gestionează în anul electoral 2004, uitând că mai mult sau mai puţin resursele de finanţare ale proiectelor mult lăudate sunt asigurate de bugetul naţiunii, venituri colectate printr-o fiscalitate poate mai ordonată dar în nici un caz mai relaxată.

Nici n-a intrat bine în funcţiune Codul fiscal că deja sunt prezentate elemente ale strategiei fiscale 2004-2005 cu virtuale reduceri de taxe şi impozite, parcă invitând electoratul să voteze într-o anumită parte a eşichierului politic.

Un alt ministru vorbeşte despre reducerea facturilor la plata căldurii cu 16 % fără să menţioneze că şi consumul s-a redus cu 20%. Subvenţia la căldură numită şi ajutor pentru cei cu venituri mici este de fapt mijlocul prin care din bugetul tuturor întreţinem un sistem energetic monopolist, etatist, izolat de competiţie şi de un minim de modernizare, un exemplu de prelungire a vieţii unor unităţi economice ineficiente ale statului pe spinarea tuturor.

Deşi anul electoral 2004 ar trebui să fie şi unul al reformelor, deja decelăm dublul limbaj, de la nivelul preşedintelui ţării în jos, că trebuie să facem reforme, dar mai îndulcite. Din nou viziunea benefică pe termen lung a României, cea a integrării europene pentru care anul 2004 este vital, pare să fie înfrântă de orizontul partizan şi îngust al unui ciclu electoral ajuns la scadenţa alegerilor, când progresul şi şansa modernizării ţării sunt pe cale să fie din nou sacrificate numai pentru ascensiune la putere.

Vor fi însă sacrificaţi şi cei 21 milioane de cetăţeni prin privarea lor de beneficiile democraţiei economice şi economiei de piaţă, singurul sistem care şi-a demonstrat puterea de a asana sărăcia şi a asigura prosperitatea celor mai mulţi, a unei adevărate clase mijlocii întreprinzătoare, curajoasă în a-şi pune în practică iniţiativa.

După 14 ani, România este lipsită de acel corp social predominant mulţumit de ceea ce face, acceptând legalitatea unei fiscalităţi ce poate fi absorbită şi suficient de stimulat să reinvestească pentru a mări oferta de bunuri şi servicii şi pentru a crea noi locuri de muncă.

Politica guvernamentală în anul electoral 2004 continuă să menţină un sector de stat ineficient pe banii publici şi să îmbogăţească o minoritate reprezentată de clientela politică. Ca urmare, economia va funcţiona tot pe verticală, între buget şi cele două categorii de agenţi economici menţionaţi, iar la mijloc, în loc să se dezvolte clasa mijlocie, dezvoltăm un uriaş corp social de persoane asistate. Să nu ne mire faptul dacă prin politicile sociale de protecţie nesustenabile vom ajunge să demotivăm şi pe cei 4,5 milioane de salariaţi asupra cărora sunt asmuţite mai toate birurile.

Prin dependenţele economice create, orientarea social democrată are deja 10 milioane de agenţi electorali care vor fi fericiţi să beneficieze măcar de aceleaşi venituri salariale şi ajutoare sociale ca cele de până acum. Liniştea promisă acestora echivalează cu renunţarea puterii la reformele structurale.

Vă mulţumesc pentru atenţie !