Parliamentary debates

Domnul Eugen Bejinariu:

Intitulez declaraţia mea de astăzi, în ajunul aniversării a 89 de ani de la Unirea Bucovinei cu România, "Congresul General al Bucovinei a hotărât unirea".

În urma Războiului ruso-turc din 1768-1774, partea de nord a Moldovei, un teritoriu de 10.443 km.p., cu populaţie românească, a fost anexată Imperiului Habsburgic şi numită apoi Bucovina. După 144 de ani de dominaţie străină, în toamna anului 1918 au avut loc primele manifestări pregătitoare pentru revenirea acestui teritoriu la România.

În Camera Superioară a Parlamentului din Viena, la 4 octombrie 1918, au fost discutate cele 14 puncte ale propunerilor preşedintelui american Woodrow Wilson, iar unul din aceste puncte preciza că popoarele monarhiei austro-ungare se pot organiza autonom.

Un grup de intelectuali din Cernăuţi, din iniţiativa profesorului Sextil Puşcariu, s-a întrunit la 12 octombrie 1918 în casa doctorului Isidor Bodea, directorul Spitalului de copii, şi a discutat despre unire. Au participat: Sextil Puşcariu, Isidor Bodea, Dionisie Bejan, Max Hacman, Al.Procopovici, Vasile Bodnărescu, Ştefan Saghin, O.Gheorghiu, O.Gheorghian, V.Marcu, Iacobovici-Boldişor, C.Homiuc, Gh.Şandru şi Alex.Vitencu.

Un rol important în afirmarea şi promovarea drepturilor naţionale ale poporului român din Bucovina l-a jucat şi ziarul "Glasul Bucovinei", care în primul său număr, din 22 octombrie cuprindea articolul "Ce vrem?". În acest articol-program, semnat de 14 intelectuali bucovineni, se spunea: "Vrem să rămânem români pe pământul nostru strămoşesc şi să ne ocârmuim singuri, precum o cer interesele noastre româneşti. Nu mai vrem să cerşim de la nimeni drepturile care ni e cuvin..."

Intelectuali de marcă şi reprezentanţi ai partidelor politice au hotărât să convoace, pentru 27 octombrie, la Palatul Naţional din Piaţa Unirii, o adunare naţională, adunare care s-a declarat constituantă şi a ales Consiliul Naţional Român, format din 50 de persoane.

Adunarea constituantă a adoptat Moţiunea în care se prevedea unirea tuturor românilor într-un stat naţional independent, în urale şi cântece: "Trăiască România Mare" şi "Deşteaptă-te române".

Atunci, preotul Dionisie Bejan, preşedintele Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, a rostit cuvintele biblice, de autentică semnificaţie pentru acest moment: "Acum slobozeşte, Doamne, pe robul tău, căci îmi văzuseră ochii mântuirea neamului".

Românii, bărbaţi şi femei, au străbătut străzile oraşului Cernăuţi, au înălţat steaguri tricolore, iar Iancu Flondor a cerut guvernului Etzdorf predarea puterii către români şi retragerea soldaţilor români înrolaţi în armata austriacă de pe front. În aceste împrejurări au apărut tulburări din partea ucrainenilor, ceea ce l-a determinat pe Iancu Flondor să cheme în ajutor armata română.

La 11 noiembrie, trupele române conduse de generalul Iacob Zadik au intrat în Cernăuţi, restabilind ordinea şi participând la preluarea puterii.

La 28 noiembrie 1918 a fost convocat Congresul General al Bucovinei în sala sinodală a Reşedinţei Metropolitane din Cernăuţi. Preşedintele Congresului, Iancu Flondor, propus de către Dionisie Bejan, a afirmat că Bucovina este parte organică a Moldovei, că a fost samavolnic smulsă din trupul acesteia şi că românii bucovinei au îndurat multe şi grele opresiuni din partea "cârmuirii habsburgice".

În Moţiunea Congresului General al Bucovinei era scrisă hotărârea: "Drept aceea noi, Congresul General al Bucovinei, întrupând suprema putere a ţării şi investiţi singuri cu puterea legiuitoare, în numele suveranităţii naţionale, hotărâm: Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei, în vechile hotare, până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu regatul României".

Întreaga sală, în picioare, aclamă puternic Moţiunea de Unire, se intonează Imnul naţional şi se flutură zeci de drapele tricolore.

La Congres, istoricul Ion Nistor a evocat perioada stăpânirii austriece în Bucovina, aspiraţiile de libertate şi unire ale românilor şi a motivat Moţiunea, subliniind nevoia unităţii naţionale, pe baza unităţii de limbă, datini, obiceiuri şi cultură românească.

Congresul General al Bucovinei a declanşat în Cernăuţi şi în toată Bucovina un entuziasm pe care numai astfel de evenimente îl pot provoca.

Delegaţia condusă de Iancu Flondor a plecat la Iaşi spre a-i înmâna regelui actul Unirii Bucovinei cu România. înmânarea Actului Unirii s-a făcut la 29 noiembrie 1918, într-un cadru solemn, în clădirea Corpului IV de Armată, în prezenţa regelui Ferdinand, a reginei Maria şi a Guvernului român.

Au urmat evenimentele specifice perioadei de tranziţie dintre Unire şi integrarea Bucovinei în sistemul politico-administrativ al României.

În anul 1940 însă a venit ultimatumul sovietic prin care nordul Bucovinei a fost din nou smuls din trupul ţării. Au urmat multe evenimente apăsătoare pentru comunităţile româneşti. În anul 1997, Coaliţia guvernamentală C.D.R.-U.S.D.-U.D.M.R. a semnat, parafat şi ratificat Tratatul politic de bază dintre România şi nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa şi sudul Basarabiei.

Graba şi politica cedărilor de atunci se continuă şi astăzi prin statutul neclar al Insulei Şerpilor şi platformei continentale a Mării Negre, teritorii dintotdeauna româneşti. Cerem Guvernului să sprijine societăţile culturale pentru sprijinirea comunităţilor româneşti din Regiunea Cernăuţi pentru menţinerea specificului nostru naţional şi în acest teritoriu.