Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Chiper:

"Confuzia voită şi profund interesată dintre descentralizare şi autonomie locală"

În continuarea seriei de declaraţii politice pe tema descentralizării, se impun şi unele consideraţii care privesc raportul dintre descentralizare şi autonomie locală, de fapt confuzia voită făcută adeseori în această direcţie.

Niciunde şi poate niciodată nu s-a făcut o mai mare apropiere de concepte şi tendinţe ca cele generate de termenii care definesc descentralizarea şi autonomia teritorială. Este regretabil că acum s-a creat pe această temă o situaţie a cărei "clarificare" s-a mutat la cel mai mare nivel din ierarhia administrativă a statului român.

Preşedintele Băsescu îl invită, după alegerile din noiembrie 2007, la Palatul Cotroceni, pe pastorul Tokes pentru a-l felicita cu ocazia câştigării numărului necesar de voturi pentru un loc între europarlamentarii români; pastorul, spre deosebire de alte situaţii, primeşte bucuros invitaţia şi se duce la Preşedinţia României, orientând însă discuţia spre eterna problemă a "autonomiei comunităţii maghiare din România" (formulare nouă, mai cuprinzătoare şi mai neacceptabilă, desigur, din punct de vedere constituţional).

Preşedintele îşi cunoaşte replica şi spune că dânsul doreşte o asemenea "autonomie" pentru toate zonele ţării, sugerând desigur că se referă la descentralizarea administrativă care trebuie realizată în mod egal şi pentru Covasna şi pentru Olt, şi pentru Cluj şi pentru Tulcea (fără a implica componenta etnică în acest demers).

Aparent, o idee acceptabilă, principală şi la limita normelor noastre constituţionale. Numai că pastorul, ca şi alţi reprezentanţi ai comunităţii maghiare, se foloseşte de această formulare, de fapt, de sloganul descentralizării, să-şi exprime acordul, să "pluseze" cu alte detalii şi aspecte ale problemei, mai ales despre folosirea integrală a veniturilor create în teritoriu, despre competenţa autorităţilor locale de a hotărî folosirea lor în folosul public al zonei, despre...neimplicarea în niciun fel a Guvernului în distribuţia fondurilor şi aprobarea obiectivelor noi.

Se subînţelege desigur dreptul adunărilor teritoriale (alt concept nou) de a stabili şi alte norme în ce priveşte educaţia, justiţia, sănătatea publică, serviciile edilitare şi alte sectoare ale activităţii teritoriale (se fac totuşi şi "concesii" către centru, mai ales în ce priveşte politica externă şi armata, dar aceasta din urmă fără unităţi militare în anumite zone şi fără români angajaţi în aceste unităţi.)

Reliefând toate acestea, desigur într-o formă sintetizată, dar absolut autentică, se poate afirma că problematica descentralizării, atunci când ea este pusă în discuţie cu reprezentanţii comunităţii maghiare din România (mai ales cu cei radicali şi cu înclinaţii extremiste) este întotdeauna una perdantă, fără folos pentru sistemul nostru administrativ şi chiar în conflict cu prevederile Constituţiei.

Însăşi logica organizării noastre statale intră în contradicţie cu asemenea cerinţe de sorginte autonomistă, iar argumentaţia pe baze economico-sociale este evident în favoarea sistemului actual (desigur, îmbunătăţit cu cerinţele apropierii deciziei de structurile locale, în limitele exercitării eficiente a competenţelor structurilor administrative centrale).

Cu alte cuvinte, nu se poate şi nu trebuie renunţat la programele naţionale, care sunt dificil de "defalcat" în teritoriu şi nu poţi "dirija" fonduri comunitare direct de la Uniunea Europeană, fără a "implica" statul în distribuirea lor (de fapt, chiar politica Uniunii Europene urmăreşte în această privinţă o anumită omogenizare a dezvoltării, o apropiere a nivelurilor pe zone şi regiuni, o participare a statului român la anumite investiţii de interes local); chiar şi "mitul" folosirii exclusive pe plan local a fondurilor este unul fals, ştiind că judeţele care intră în discuţie pentru "lărgirea autonomiei" nu sunt dintre cele care au aport net la constituirea bugetului naţional.

Aşadar, mai încet (sau chiar deloc) cu problema autonomiei, în context cu descentralizarea, pentru că ea este una care generează confuzii şi serveşte unor interese diferite de cele naţionale.