Parliamentary debates

Domnul Vasile Puşcaş:

"Polarizarea socială extremă în România"

După mai bine de trei ani de existenţă a actualului Executiv, un bilanţ al efectelor pe care acţiunile sale le-au generat la nivelul societăţii româneşti, în ansamblul ei, este într-adevăr necesar. În zona politicilor sociale, promovate în ultimii 3 ani, vom găsi sectorul cel mai greu afectat de contraperformanţele Executivului, cu efecte incalculabile pe termen mediu şi lung.

În momentul învestirii, la sfârşitul lui decembrie 2004, noua putere proclama cu emfază sfârşitul tranziţiei şi intrarea ţării pe direcţia dezvoltării capitaliste. De această direcţie ar fi urmat să beneficieze toţi cetăţenii, prin creşterea în termeni reali a veniturilor, a puterii de cumpărare şi prin politici de relaxare fiscală. Chiar şi acum, susţinătorii guvernului afirmă că angajamentul a fost respectat, că măsurile inspirate de liberalismul de secol XIX generează un val de prosperitate generală, exprimată prin creşterea fără precedent a consumului.

Simpla menţiune a unor date statistice invalidează o astfel de abordare. Conform studiilor realizate de Grupul pentru Economie Aplicată, procentul care a beneficiat de cota unică se cifrează la circa 8% din populaţie. Imensa majoritate a salariaţilor ar fi fost în situaţia de a pierde din venituri, în absenţa unor deductibilităţi care protejau salariul minim de o impozitare excesivă. Studii sociologice recente constată că doar 2% din locuitori se declară lipsiţi de griji cu privire la viitorul lor economic.

Evaluările Institutului European de Statistică menţionează faptul că în România şi Bulgaria trăiesc cei mai săraci europeni, iar regiunea europeană cu cel mai redus nivel de trai este nord-estul României. Bugetele locale sunt grevate de necesitatea acordării de subvenţii celor care nu-şi pot achita facturile la utilităţi, iar plafoanele acestora sunt reactualizate anual, datorită ratelor înalte ale creşterilor de preţuri. Peste 2.000.000 de români, circa 10% din populaţie, sunt nevoiţi să îşi câştige existenţa în afara ţării, acolo unde potenţialul lor productiv este mai apreciat decât acasă. Continuăm să fim o zonă de migraţiune economică, unde reţelele de trafic de persoane şi toate tipurile de crimă organizată asociate cu acesta îşi găsesc terenul propice de activitate.

Simpla enumerare a acestor fapte cunoscute de toţi conturează tabloul unei Românii care scapă observatorului aflat în automobile luxoase de ultimă generaţie sau locuitorilor zonelor rezidenţiale exclusiviste. Este, în fapt, cea de-a doua Românie, pe care actualul regim nu încetează să o pedepsească pentru că nu i-a dat votul în 2004. Această Românie adevărată şi profundă nu poate beneficia nici de efectele integrării europene, nici de creşterea economică pe care tot cetăţenii ei au generat-o. Învingătorul a luat totul şi de data aceasta.

Minoritatea guvernamentală a lucrat exclusiv pentru minoritatea economică aflată în vârful piramidei sociale, tot mai depărtată de restul populaţiei. Marile averi au crescut în progresie mult superioară chiar ritmurilor de creştere economică. Un număr limitat de persoane se află în cursa pentru a ajunge la un miliard de euro, iar câţiva au lăsat demult în urmă acest prag.

Merită să evaluăm şi premisele îmbogăţirii rapide, care tinde să devină un model pentru tânăra generaţie. Foarte puţine din aceste averi au ca sursă economia reală, domenii ale producţiei de bunuri şi servicii, care să genereze dezvoltare pe orizontală şi verticală. Zdrobitoarea lor majoritate s-a născut în virtutea unor afaceri cu statul şi a intermedierilor de tot felul, în zonele devenite "turnuri de fildeş" pentru clienţii politici ai palatelor. Între cele două extreme sociale nu există acele categorii intermediare care asigură stabilitatea statelor Uniunii Europene. Clasa de mijloc din România a avut o dinamică suferindă în ultimii ani. Jumătate din proprietarii de întreprinderi mici şi mijlocii abia îşi pot întreţine familiile din produsul muncii lor.

În mod onest, nu putem face actuala putere responsabilă de generarea dezechilibrelor majore din cadrul societăţii româneşti. Multe s-au născut pe parcursul tranziţiei noastre confuze dinspre un socialism în faliment spre un capitalism prea original ca să fie funcţional. Răspunderea celor învestiţi cu exerciţiul funcţiei publice constă în aceea că au acţionat în direcţia accentuării inegalităţilor din societate. Politica fiscală actuală a avut darul să inhibe începuturile de stabilizare iniţiate înainte de 2004. Stimularea fără precedent a consumului a generat un deficit major de resurse, implicit diminuarea capacităţii de susţinere a unor categorii defavorizate. Chiar discutata indexare a pensiilor, amendată drastic de devalorizarea leului, este pusă în cauză de superficialitatea cu care sunt gestionate bunurile publice. Nici actuala conjunctură economică nu generează prea mult optimism. Tinerii aflaţi la începutul carierei sunt obligaţi să facă apel la credite pe zeci de ani pentru a-şi achiziţiona bunuri de strictă necesitate.

Suntem obligaţi să ne întrebăm ce fel de Românie am integrat în Uniunea Europeană şi cine sunt beneficiarii guvernării. Structura societăţii româneşti are similitudini frapante cu echivalentele deja istorice latino-americane, chiar dacă până acum nu a înregistrat manifestări ale potenţialului de violenţă pe care astfel de discrepanţe le generează. Responsabilitatea unui stat democratic este aceea de a acorda atenţie în primul rând celor mai puţin favorizaţi şi nu doar celor pe care averea îi plasează oricum în avantaj în competiţia socială. Politicile guvernamentale au urmat la noi un sens invers: au creat o minoritate de potentaţi recognoscibili prin mediocritate moralo-intelectuală şi aroganţă, pe care i-au transformat în proprietari abuzivi ai fostelor bunuri ale statului.

Ca cetăţeni raţionali şi responsabili, nu avem dreptul să asistăm pasivi la aceste inechităţi sociale alarmante. Până acum, timpul a avut răbdare, dar nemulţumirile majorităţii spoliate şi dispreţuite vor pune în discuţie chiar legitimitatea instituţiilor unui stat care şi-a abandonat cetăţenii.

De aceea, atenţionăm asupra pericolelor care pot fi generate în România de o polarizare socială fără precedent, de o prelungită politică de inechitate şi injustiţie. A da şansă unei Românii sociale nu înseamnă a privilegia un grup social, ci a crea posibilităţi şi standarde sociale ridicate tuturor cetăţenilor României.