Parliamentary debates

Domnul Valeriu Tabără:

"Situaţia cercetării agricole din România"

Declaraţia pe care o prezint astăzi în faţa Camerei Deputaţilor este, de fapt, o scrisoare pe care academicianul Cristian Hera, Preşedintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice din România, a trimis-o mai multor factori de răspundere din România. Conţinutul scrisorii se constituie într-un apel, aş spune al disperării, faţă de situaţia cercetării agricole, element esenţial al agriculturii româneşti.

Având în vedere cele de mai sus, ca cercetător şi membru titular al ASAS îmi însuşesc conţinutul acestei scrisori şi îl prezint Camerei Deputaţilor, în intervalul alocat declaraţiilor politice.

"Urmare a crizei mondiale din domeniul economic, tehnic şi social, care a cuprins şi se accelerează rapid şi în ţara noastră, cercetarea ştiinţifică în general, dar mai ales cercetarea ştiinţifică din domeniul agricol este grav afectată, cu efecte negative pregnante, ce au început să se amplifice la toate nivelele acestui domeniu, încă de la jumătatea anului 2008.

La începutul anului 2009, Guvernul României a adoptat o serie de măsuri menite să reducă la minimum efectele crizei ce afectează toate domeniile, în principal punând accent pe stimularea producţiei, crearea şi menţinerea locurilor de muncă şi reducerea cheltuielilor, mai ales a celor din sectoare indirect productive.

Comunitatea ştiinţifică din domeniul agriculturii a constatat că unele măsuri preconizate de guvern, ce vizează reducerea efectului negativ al crizei din România, pot conduce la diminuarea substanţială a activităţii multor instituite de cercetare ştiinţifică, institute naţionale, de ramură şi staţiuni teritoriale.

Este cunoscut că progresul în agricultură se realizează prin aplicarea rezultatelor obţinute de cercetarea ştiinţifică, prin valorificarea în producţie a noilor creaţii tehnologice şi biologice, soiuri, hibrizi de plante sau animale cu calităţi superioare celor existente, cu rezistenţă sporită la condiţii pedoclimatice nefavorabile, cu nivele de producţie superioare calitativ şi cantitativ, cu efecte pozitive asupra economiei ţării, asupra reducerii importurilor şi asupra îmbunătăţirii nivelului de trai.

Produsul cercetării ştiinţifice se realizează cu cheltuieli mari, dar, prin generalizarea în producţie a plusvalorii fiecărui leu investit, se aduc mari beneficii economiei naţionale.

În ultimii ani, în ţările afectate mai mult sau mai puţin de criză, activitatea de cercetare ştiinţifică este protejată, majorându-se sursele de finanţare pentru intensificarea activităţii din domeniu în vederea reducerii substanţiale a efectelor negative ale crizei. Exemplele în acest sens sunt: SUA, Canada, Franţa, Germania, Anglia; Danemarca, Belgia, Polonia, Ungaria ş.a.

Este de reţinut că România este singura ţară din UE în care cercetarea ştiinţifică agricolă de bază nu este finanţată prin bugetul de stat. În prezent, susţinerea activităţii de cercetare se face prin autofinanţare din surse proprii şi din proiecte câştigate din Planul Naţional de Cercetare-Dezvoltare şi Inovare. Prin reducerea suprafeţelor de teren deţinute de unităţile de cercetare-dezvoltare de la 151.000 ha în 2001 la sub 18.000 în 2009, sursa de finanţare din venituri proprii a devenit nesemnificativă.

Drept urmare, majoritatea unităţilor de cercetare din agricultură sunt în pragul falimentului, iar migraţia specialiştilor în alte sectoare este accentuată. În ultimii 3 ani au plecat peste 50% din cercetătorii ştiinţifici formaţi timp de peste 10 ani în acest domeniu.

În prezent, prin diminuarea la o treime a fondurilor alocate pentru cercetarea ştiinţifică naţională faţă de 2008, activitatea din unităţile de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol este supusă stagnării. Din analizele făcute în institute reiese că, în acest an, nu se vor scoate la competiţie alte proiecte de cercetare, iar cele contractate în anii anteriori, cu faze de execuţie în 2009 se sistează, lipsa fondurilor conducând la întreruperea activităţii de cercetare ştiinţifică; salariile personalului de specialitate şi cheltuielile curente nu mai acoperă decât o mică parte din nevoile reale ale unităţilor, iar cheltuielile de capital nu vor mai putea susţine dotările cu tehnica modernă stabilite prin contractele încheiate în anii 2007 şi 2008.

Încetarea sau reducerea finanţării acestui domeniu, chiar şi numai pe 1-2 ani, va afecta negativ cercetarea ştiinţifică românească, îndepărtându-ne astfel şi mai mult de cea a ţărilor din UE.

Este cunoscut că un cercetător se formează în 5-10 ani, iar înlocuirea lui este greu de realizat, ceea ce face ca, la nivel performant, randamentul în creaţia ştiinţifică să fie diminuat pe timp îndelungat.

Faţă de situaţia expusă, considerăm că este necesar ca organele de decizie politică şi cele administrative să analizeze situaţia creată prin reducerea drastică a fondurilor alocate în 2009 pentru cercetarea ştiinţifică agricolă şi să adopte acele măsuri care să protejeze acest domeniu de importanţă majoră pentru siguranţa şi securitatea alimentară a ţării şi să-l sprijine pentru a contribui substanţial la diminuarea efectelor crizei.

Avem convingerea că mesajul comunităţii ştiinţifice din agricultură va găsi înţelegerea necesară şi vor fi luate măsurile adecvate pentru ca acest domeniu să poată contribui la creşterea cantitativă şi calitativă a producţiilor, prin rezultate adaptate condiţiilor specifice de climă şi sol din ţara noastră".

Cer ca această declaraţie să fie adusă la cunoştinţa primului- ministru, ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale şi ministrului finanţelor.