Parliamentary debates

Domnul Relu Fenechiu:

"Rotaţia cadrelor rebotezată pompos remaniere guvernamentală"

Zilele trecute am asistat, alături de toţi românii la un reality-show. Este vorba de aşa-zisa remaniere guvernamentală. În fapt, am asistat la cea mai clasică rotaţie a cadrelor, acţiune politică specifică regimurilor comuniste şi utilizată de mai multe ori şi de Nicolae Ceauşescu.

Comparaţia nu este deloc exagerată: şi înainte de 1989, atunci când realitatea nu mai putea fi camuflată într-un domeniu de activitate, adică nu se mai putea ascunde că lucrurile merg din rău înspre mai rău, erau schimbaţi câţiva miniştri, înlocuitorii lor fiind fie personaje politice care în trecut mai deţinuseră portofolii, fie erau scoşi în faţă activişti anonimi din linia a doua a PCR. Pentru că nu conta cine este ministru. Deciziile erau luate de o singură persoană.

La fel au stat lucrurile şi zilele trecute. Pentru a mima - mă refer la premierul Emil Boc şi la cel care conduce de facto guvernul, Traian Băsescu - o preocupare privind tentativele de ieşire din criză (şi probabil pentru a potoli setea de "sânge" a segmentului de electorat care încă mai poate fi păcălit), au fost scoşi din schemă şase miniştri şi au fost înlocuiţi cu colegi activişti PD, mai mult sau mai puţin cunoscuţi. Ştim cine sunt noii miniştri: doi au mai deţinut posturile în care au fost acum instalaţi. Unul acum 16 ani, domnul Valeriu Tabără, altul, doamna Anca Boagiu acum 10 ani. Ceilalţi sunt promovaţi din linia a doua a partidului. Deci, nimic nou sub soare.

Dar să lăsăm comparaţiile şi să analizăm aşa-zisul eveniment politic care a ţinut prima pagină a mass-mediei. În primul rând, într-un stat democratic, când un guvern se află într-o situaţie delicată şi se impune o remaniere, apelează la politicieni care sunt, din punct de vedere al competenţei, al notorietăţii, peste nivelul celor demişi. Or, aşa ceva nu s-a întâmplat. Există o regulă nescrisă, atunci când o ţară trece printr-o perioadă de criză, nu remanierea unor miniştri rezolvă problemele. Schimbarea radicală a programului de guvernare este prima soluţie care trebuie avută în vedere. Din păcate, atât premierul Emil Boc, cât şi preşedintele Traian Băsescu consideră că simpla schimbare a unor miniştri va rezolva de la sine toate problemele. Nu i-am auzit pe nici unul dintre cei doi spunând vreun cuvânt despre programe.

Iar atunci când o ţară se află în criză în special din cauza proastei gestionări a treburilor ţării de către guvern, a incompetenţei echipei guvernamentale, singura soluţie o reprezintă plecarea întregului guvern. Din păcate, chiriaşii temporari de la Palatul Victoria nici nu vor să audă de aşa ceva. Iar vocile din PD care s-au pronunţat pentru depunerea mandatului, în nici un caz nu s-au gândit la retragerea partidului lor de la guvernare, ci la o schimbare masivă a garniturii aflate în funcţie, cu alta, tot din PD.

În concluzie, pot spune că remanierea guvernamentală operată de premierul Emil Boc nu are nicio legătură cu interesele românilor sau cu şansele României de a fi guvernată competent şi responsabil, ci doar cu stabilirea zonelor de influenţă politico-financiară de la vârful PD. Cu alte cuvinte, am asistat la un episod din lupta pentru putere în interiorul PD.

Prima declaraţie a doamnei Anca Boagiu la revenirea în postul de ministru al transporturilor a fost următoarea: "Îmi pun la dispoziţie toată experienţa europeană pentru a atrage fonduri europene". Personal îi recomand ceva mai uşor: să îşi utilizeze experienţa pentru a-l readuce în ţară pe celebrul Mihai Nicolaiciuc, cel pe care chiar domnia sa l-a descoperit şi promovat în minister. Poate aşa vor fi recuperate şi o parte din sumele devalizate de acesta. Este mai simplu decât atragerea de fonduri europene, capitol la care guvernele Boc au rămas corigente.