Parliamentary debates

Domnul Ion Stan:

Declaraţie politică: "Consecinţele noului val de inundaţii au drept cauză incapacitatea guvernului de a gestiona sistemul naţional de apărare împotriva dezastrelor"

Incompetenţa de înalt nivel guvernamental, lipsa analizelor şi concluziilor privind evenimentele similare anterioare, cumulate cu o total lipsă de coordonare, incoerenţă şi haos în decizii au făcut ca şi inundaţiile catastrofale din primăvara acestui an să găsească administraţia şi populaţia nepregătite.

Organismele guvernamentale de specialitate nu au manifestat nici cel mai elementar spirit practic de previziune, astfel încât peste 18.000 de cetăţeni îşi trăiesc o dramă nu numai anunţată, dar şi programată de o administraţie iresponsabilă.

Nu există o strategie şi nu există programe de acţiune, din timp elaborate, astfel încânt consecinţele dramatice ale dezastrelor naturale să poată fi prevenite, controlate şi diminuate, nu în ultimul rând, prin dotarea adecvată a prefecturilor, consiliilor judeţene şi a primăriilor, precum şi prin pregătirea populaţiei şi a teritoriului.

Deciziile strategice, bazate pe cunoaşterea stării infrastructurilor critice, care să conducă la angajarea unui efort naţional de refacere a barajelor, digurilor de apărare şi lacurilor de acumulare au lipsit. Cei plătiţi din banul public să gândească au preferat să facă proaste exerciţii de comunicare, căzând nu numai în propriul ridicol, dar şi ofensând zecile de mii de oameni a căror agoniseală de o viaţă s-a dus pe apele unei guvernări de o ignoranţă criminală.

Ministerul Mediului şi-a bătut joc de populaţie cu "Biblia autorităţilor locale", aruncând, practic, cu vorbele în vânt, aşa cum au fost irosiţi şi banii.

Concret, pentru lucrările de apărare sunt necesare 650 de milioane de euro, în timp ce în 2005, s-au cheltuit 1,5 milioane de euro pentru înlăturarea efectelor inundaţiilor, adică 0,2 % din P.I.B.

Cum s-au înlăturat însă aceste consecinţe, dacă sinistraţilor de anul trecut, în continuare fără adăpost, li se adaugă noii sinistraţi? În afară de demagogie şi propagandă, Guvernul Tăriceanu nu a concretizat mare lucru, a cheltuit nemăsurat, dar şi fără rezultat.

Bilanţul inundaţiilor din 2006, fără a fi încheiat, este înfricoşător. Nici perspectivele anilor care urmează nu se anunţă mai bune, iar Guvernul Tăriceanu ne spune că abia prin 2013 vom avea hărţile de risc - care trebuiau elaborate în 2004 - şi doar de prin 2009 s-ar putea mişca ceva.

Este ori o minciună interesată ori o declaraţie iresponsabilă, o demenţă care să acopere viitoare mari malversaţiuni financiare.

Declaraţia - făcută în luna februarie a.c. de ministrul mediului - potrivit căreia există o strategie de apărare şi declaraţia de la sfârşitul lunii aprilie, cum că abia cel mai devreme din 2009 România va dispune de o strategie reală este dovada mai mult decât elocventă a faptului că orice afirmaţie guvernamentală trebuie luată sub beneficiu de inventar.

Nu este însă mai puţin adevărat că atunci când Guvernul Tăriceanu spune că abia din 2009 România va dispune de strategia reală împotriva inundaţiilor, în fapt îşi asumă propria incompetenţă şi plasează responsabilităţile unei viitoare guvernări.

Toate măsurile luate pentru apărarea vieţii şi bunurilor cetăţenilor au stat sub semnul improvizaţiilor dictate de venale interese economice şi politice.

Proprietăţile unor cetăţeni privilegiaţi par a fi fost mai presus decât viaţa şi bunurile miilor de năpăstuiţi ca urmare a unor decizii abuzive, ale căror consecinţe dezastruoase vor trebui cuantificate penal şi pecuniar.

Colectarea şi distribuirea ajutoarelor s-au desfăşurat haotic, fiind create nenumărate posibilităţi ca unii să poată profita de nenorocirile altora.

Nimic nu este organizat. Acele locuri în care a fost adunată populaţia sinistrată - impropriu denumite tabere - nu au intrat sub administrarea competentă a unei formaţiuni de apărare civilă, ca şi cum "Crucea Roşie Română" nu ar mai exista.

Prestaţiile formaţiunilor Ministerului Apărării Naţionale s-au situat în aceeaşi notă de improvizaţie, iar Ministerul Administraţiei şi Internelor s-a străduit să nu fie total depăşit de situaţie.

În timp ce între 14 şi 16.000 de persoane sunt evacuate, iar sute de case s-au prăbuşit, miniştrii fac vizite de lucru cu iz electoral.

Pe tot acest fundal de nenorocire şi haos, politicieni de mizerabilă factură s-au întrecut în jocuri de imagine.

În unele localităţi calamitate, oamenii îşi stăpânesc cu greu revolta. Şi pe bună dreptate.

Este nevoie şi de mobilizarea efortului naţional pentru ajutarea populaţiei sinistrate.

Colecta publică pentru asemenea nevoi în cazuri de calamităţi sau dezastre nu este reglementată de lege, iar un control transparent asupra gestionării ajutoarelor nu este, în consecinţă, posibil.

Este în obligaţia Guvernului, poate şi a Parlamentului de a reglementa regimul donaţiilor de această natură pentru a se preveni criminalitatea organizată pe seama ajutoarelor umanitare. Nu-i o problemă eminamente românească, dar unii speculează tocmai asemenea împrejurări, scontând pe ineficienţa şi bâjbâiala autorităţilor.

Destructurarea vechiului - dar mai eficientului - sistem de apărare civilă nu a condus, din păcate, la înfiinţarea unui organism cu atribuţii complete în apărarea împotriva dezastrelor.

Au proliferat, în mod păgubos pentru banul public, tot felul de comandamente şi centre operative de coordonare care se calcă pe picioare între ele.

La fel de incoerent lucrează şi ministerele, într-o direcţie cele "democrate" şi într-o cu totul altă direcţie cele "liberale".

Ecologiştii noştri de mucava parcă au intrat în pământ. S-au afirmat niţel prin politică, şi-au tras câteva O.N.G.-uri profitabile, s-au ascuns prin partidele de la putere şi din opoziţie, iar în astfel de momente dramatice, când ar trebui să-şi afirme competenţa şi altruismul, constatăm că sunt marii absenţi.

Lungimea Dunării pe teritoriul României este de peste 1000 de kilometri. O "Administraţie a Dunării" este mai mult decât necesară. Este nevoie de cercetări multisectoriale care să ofere soluţii ştiinţifice la toate problemele care ţin de îngrijirea şi valorificarea acestei resurse de apă, care să ne aducă binefaceri în loc de nenorociri.