Parliamentary debates

Doamna Manuela Mitrea:

"Atacurile împotriva Academiei Române trebuie să înceteze!"

Pe 4 aprilie 2006, Academia Română a sărbătorit împlinirea a 140 de ani de existenţă. Aşa cum spunea şi academicianul Dan Berindei, preşedintele de onoare al Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Române, acest eveniment a fost tratat cu o indiferenţă aproape totală de către mass - media şi nu numai.

Îmi exprim îngrijorarea legată de tot mai desele atacuri apărute din diferite părţi, care denigrează cel mai înalt for al culturii şi ştiinţei din România şi cred că este de datoria noastră să luăm poziţie faţă de această situaţie intolerabilă.

Încă din momentul constituirii, în 1866, Academia Română a fost cel dintâi "Parlament" al tuturor românilor, care a strâns laolaltă reprezentanţi din toate provinciile româneşti şi care a acţionat constant pentru soluţionarea marilor probleme ale naţiunii.

Fără a uita inevitabilele sincope din perioada dictaturii când Elena Ceauşescu a ajuns membru al acestei instituţii, Academia Română a fost, este şi va rămâne un for de consacrare în care sunt aleşi cei mai de seamă reprezentanţi ai ştiinţei şi culturii. Nu trebuie uitat faptul că Academia Română este o "uzină" în care lucrează membrii ei, dar şi câteva mii de cercetători din cele 60 de institute aflate sub coordonarea sa.

Înaltul for este o punte către lume, iar singura politică practicată este cea a naţiunii şi a culturii, iar afirmaţiile făcute de unii tineri că "Academia Română e mai curând o zonă rău famată, reumatică şi ieşită sever din context social", sau că "academicienii sunt comunişti fără operă" n-ar trebui să existe.

Prestigiul Academiei Române este recunoscut pe plan internaţional şi prin faptul că numeroşi academicieni au fost şi sunt membri ai unor Academii străine, iar oameni de ştiinţă dintre cei mai de seamă de peste hotare au fost şi sunt membri de onoare ai Academiei Române.

Zecile de publicaţii care apar sub auspiciile Academiei Române, dintre care multe în limbi străine, reprezintă şi ele o prezenţă activă în peisajul ştiinţific şi cultural.

Toate acestea dovedesc încă o dată, daca mai era nevoie, că Academia Română îşi păstrează valoarea creativă şi contribuie la afirmarea României pe plan internaţional.

Istoria unui popor nu se scrie cu vorbe în vânt, pline de venin, ale unora care cred că vorbesc în numele societăţii civile. Această misiune revine cercetătorilor, iar rolul Academiei Române este, şi din acest punct de vedere, unul important.

Haideţi să fim aproape de Academia Română şi să aducem Academia Română alături de Parlamentul României şi împreună să ne îndeplinim misiunea pe care o avem faţă de poporul român.