Parliamentary debates

Domnul Constantin Tămagă:

La concurenţă sau poate la unison cu sutele de mii de elevi care se luptă în aceste zile, copleşiţi de emoţii, cu testele naţionale şi bacalaureatul, la fel de îngrijoraţi ca toţi părinţii care se roagă zi şi noapte să-şi vadă odraslele izbăvite de calvarul şcolii, iată că şi noi ne ne-am confruntat în Parlament, pe marginea aceluiaşi subiect insolubil - situaţia grea în care a ajuns învăţământul românesc la capătul celor 500 de zile de putere portocalie.

S-a spus, în diverse împrejurări, de la această tribună, că anul şcolar 2005-2006 a fost unul sumbru şi cred că aprecierea n-a fost deloc gratuită. Deschis sub semnul veşnicului scandal în jurul şcolilor nereparate la timp sau al lipsei de locuri în căminele studenţeşti, perturbat apoi de inundaţiile din toamnă, de gerurile cumplite de astă iarnă, de epidemia de rujeolă, de greva îndelungată a cadrelor didactice şi de noile valuri de inundaţii şi gripă aviară, anul şcolar la care ne referim stă să se încheie sub semnul haosului şi al tărăboiului iscat în cadrul ministerului, în legătură cu modul iresponsabil de difuzare a subiectelor pregătite de Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare pentru testarea absolvenţilor clasei a a VIII-a.

Judecând prin prisma acestor nefaste realităţi, ne-am putea desigur întreba: oare câte săptămâni ori câte luni au stat elevii în bănci, în acest an şcolar marcat de atâtea calamităţi naturale, dar mai ales politice? Şi ce cunoştinţe au acumulat ei în această perioadă de şcoală gâtuită, de vreme ce, în multe şcoli, rezultatele testelor sunt de-a dreptul alarmante.

În campania electorală, candidaţii Alianţei D.A. se angajau să facă din învăţământ o problemă prioritară, alocând acestui sector 6% din PIB. Totul n-a fost însă decât o promisiune demagogică, pentru a dobândi voturile profesorilor. În realitate, şcoala n-a primit decât 4%. Însuşi preşedintele Băsescu se întreba, în recentul discurs rostit în Parlament, de ce manifestă Guvernul reticenţă în a aloca măcar 5% din PIB pentru educaţie. Mai mult, între actualul ministru al educaţiei şi cercetării, democratul Mihail Hărdău, şi premierul liberal Călin Popescu-Tăriceanu s-a declanşat o dispută publică menită să pună şi mai mult în evidenţă degringolada care domneşte în învăţământ. În timp ce ministrul îl acuză pe premier că nu-i pune la dispoziţie fondurile necesare pentru realizarea angajamentelor asumate în cadrul dialogului cu sindicatele, primul-ministru îl învinuieşte pe subalternul său că nu ştie să cheltuiască banii primiţi. De fapt, subfinanţarea l-a alungat pe predecesorul domnului Hărdău din fotoliul ministerial.

Maniera politică a actualei puteri, lipsită de orice responsabilitate pentru soarta învăţământului şi, în ultimă instanţă, pentru viitorul acestei ţări, a determinat Grupul Parlamentar al PSD din Camera Deputaţilor să depună moţiunea intitulată "Educaţia - victimă în lupta dintre PNL şi PD". Rezultatele discordiei interminabile din cadrul Alianţei D.A. se răsfrâng, aşadar, şi asupra învăţământului, care alunecă tot mai vizibil, de la an la an, pe toboganul degringoladei.

Învăţământul românesc, pentru care au lucrat cu tot sufletul strălucite minţi ca: Gheorghe Asachi, Gheorghe Lazăr, Spiru Haret şi atâţia alţi mari dascăli, a ajuns astăzi să-i batjocorească pe profesori, condamnându-i să trăiască permanent sub semnul unor mari privaţiuni, iar pe mulţi copii şi tineri, mai cu seamă din mediul rural, să-i ţină departe de binefacerile şcolii. Dacă ar fi să conturăm un tablou al învăţământului din zilele noastre, am spune că în România elevii învaţă cu bodyguarzii la poartă, că drogurile, tutunul şi scandalurile fac deliciile recreaţiilor, că şcolarii îşi agresează dascălii, că procentul tinerilor merituoşi este de la an la an mai scăzut, că abandonul şcolar înfloreşte, iar analfabetismul reînvie lent, dar sigur. Şi toate acestea pentru că prioritatea actualei coaliţii, în materie de învăţământ, este aceea de a transforma şcoala într-o cenuşăreasă.