Parliamentary debates

Domnul Constantin Traian Igaş:

"322 - parlamentari sau slujitori?"

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Unii dintre noi asistăm astăzi la un fapt încă fără precedent până astăzi în Parlamentul României şi mă refer la ceea ce unii dintre colegii mei parlamentari, hotărând schimbarea unor legi după bunul lor plac, decid soarta acestei ţări. Decid însă soarta acestei ţări fără a ţine cont de ceea ce majoritatea cetăţenilor din această ţară doresc din partea lor, a celor care i-au trimis în parlament pentru a-i reprezenta. Mă îndoiesc şi sunt ferm convins de ceea ce afirm acum, că ceea ce fac ei astăzi în Parlament este tocmai ceea ce cetăţenii doresc din partea acestora, mai exact a celor 322 de parlamentari care şi-au unit forţele pentru a îndeplini nu ceea ce doresc cetăţenii acestei ţări, ci ceea ce doresc ei mai mult.

Iată că pentru a-şi îndeplini obiectivul, acela de a scăpa odată pentru totdeauna de preşedintele Băsescu, sunt capabili de a schimba legile după bunul lor plac, de a încălca chiar cea mai importantă lege a acestei ţări, Constituţia şi de a schimba regulile jocului în chiar timpul meciului, lucru care de altfel nu se petrece niciunde în nicio ţară ce se pretinde membru al Uniunii Europene.

Comisia de la Veneţia, organism consultativ al Consiliului Europei, arată clar că aspectele fundamentale ale legii referendumului nu trebuie amendate cu mai puţin de un an înaintea organizării unei astfel de consultări populare, dar nu se referă şi la cazul de validare a referendumului în funcţie de numărul celor prezenţi la vot. Cu toate acestea, Curtea Constituţională a acceptat modificarea Legii referendumului în forma dorită de aceşti 322 de parlamentari, stabilind că nu este necesar ca pentru demiterea şefului statului să voteze majoritatea cetăţenilor înscrişi în listele electorale. Mai mult decât atât, aceasta a stabilit că este la latitudinea parlamentului stabilirea numărului de voturi necesare pentru demitere, câtă vreme se păstrează un principiu unic în abordare.

Stau şi mă întreb acum pe cine mai reprezintă aceşti 322 de parlamentari? Mă întreb şi ce cuvânt mai au cetăţenii în a hotărî în mâinile cui vor da frâiele acestei ţări, dacă oricum vor exista unii parlamentari ce nu vor ţine cont de opţiunile lor şi care vor face lucrurile după cum vor ei. Cum se va mai putea spune că în această ţară domneşte democraţia, când poporul nu mai este condus de popor, ci de un grup de oameni ce slujesc alte interese decât pe ale lor.

Cum se va mai putea pomeni de încrederea cetăţeanului în instituţiile importante ale statului, când acestea nu-i mai reprezintă pe ei, ci pe ale unor grupuri care stăpânesc tot: Parlament, media etc.

Ceea ce se petrece astăzi în România, când politicul şi mass-media sunt influenţate de miliardari ce au cumpărat partide, o bună parte din televiziuni, depăşeşte cu mult ceea ce au arătat aceştia în epoca tătucului Ion Iliescu. Aproape toată mass-media de astăzi este umplută de voci anti-Băsescu, se propagă forţat acest mesaj pe toate canalele, iar cel mai mare duşman al poporului a devenit tocmai Traian Băsescu. De ce? Pentru că acesta a îndrăznit să-i ia la purecat, la întrebări şi să ceară o dare de seamă în faţa poporului pentru actele lor. Această îndrăzneală a deranjat cuiburile lor călduţe, iar acum şi le apără cu toate ghearele.

Am ajuns să constat, iată, că aceşti 322 nu mai ţin cont de nimic, de nicio lege. Au schimbat condiţiile referendumului cu doar câteva zile înainte de susţinerea lui şi şi-au acordat dreptul exclusiv de a decide asupra procedurii de urmat în cazul invalidării, printr-o hotărâre şi nu prin lege, ce nu poate fi expusă controlului constituţional. Au intervenit şi peste Consiliul Naţional al Audiovizualului şi au hotărât ca repartizarea şi monitorizarea timpilor de antenă să revină unei comisii parlamentare, dominată de politicieni.

Mă mai întreb, însă, oare ce va mai urma? Oare de ce vor mai fi în stare pentru a-şi putea duce la îndeplinire planurile "măreţe" şi a-şi dovedi "grija" pentru binele ţării?

Mai mult decât oricând trebuie să ne unim, noi, cetăţenii simpli ai acestei ţări, pentru a scăpa odată pentru totdeauna de aceste rebuturi ale vechiului sistem, care vor încă să conducă destinele acestei ţări.

Astfel, oamenii vor ajunge să-şi pună o întrebare dureroasă: oare ce-am câştigat noi în '89?

Vă mulţumesc.