Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Ciobanu:

«"Moştenirea dezastruoasă" nu e un mit!»

Noul parlament şi-a început lucrul efectiv cu dezbaterea Legii bugetului de stat pe 2009. În mod normal, legea bugetului ar trebui promulgată înainte de sfârşitul anului, pentru ca activităţile tuturor instituţiilor să se desfăşoare fără sincope. Fostul Guvern a pregătit un proiect de buget, l-a trimis în Parlament şi, pe ultima sută de metri a guvernării, l-a retras. De ce oare? Voi arăta imediat.

În ultimii doi ani de guvernare, Partidul Naţional Liberal a adoptat un sistem propagandistic agresiv, spunând că "promovăm o Românie mândră şi prosperă". În sprijinul acestui slogan, în campania electorală au fost vehiculate cifre ameţitoare. România liberalilor mai avea puţin şi devenea - aşa cum spunea domnul Tăriceanu - a şaptea economie din Europa!

Propaganda liberală a avut, trebuie s-o spunem, un punct de pornire: statisticile privind creşterea economică. Nu e aici şi acum momentul, dar se poate demonstra şi că această creştere record nu a ţinut de performanţele Guvernului. Dar creşterea economică e un indicator complex, care maschează detaliile. Şi, cum se spune, diavolul se ascunde în detalii!

Realitatea economică pe care am preluat-o a fost cu totul alta şi a pus coaliţia PD-L-PSD în postura să gestioneze o criză mai adâncă decât ar fi trebuit. O spun răspicat: în România, criza economică are două cauze, nu una. Prima este criza economică mondială, iar cea de-a doua este extrem de proastă şi, îndrăznesc să spun, răuvoitoarea şi discreţionara gestionare a banului public de către Guvernul Tăriceanu în ultimul său an de mandat.

Spun "răuvoitoare" pentru că statisticile o dovedesc: la începutul lunii noiembrie 2008, deficitul bugetar era de 2,6% din p.i.b. pentru ca datele pe care le avem acum să arate că acesta a ajuns la 5,2%, la sfârşitul anului. Deci, în numai două luni, deficitul bugetar a fost cât în precedentele 10 luni. Cum s-a ajuns la această situaţie? Simplu. Guvernul Tăriceanu, convins că liberalii nu pot fi excluşi din viitoarea guvernare, a dat ultimele şi cele mai mari tunuri din cei patru ani de mandat. Să mai aduc aminte de alocările bugetare către primăriile liberale din octombrie?

Astfel, pe de o parte, s-a anulat creşterea economică şi, pe de altă parte, România şi actualul Guvern au fost condamnate la plata facturilor liberale. Practic, au aplicat tactica pârjolirii holdelor şi otrăvirii fântânilor. Un lucru inadmisibil şi iresponsabil. Mai mult, au făcut toate astea cu serenitatea pe care ţi-o dă conştiinţa faptului că niciodată nu ai putea fi tras la răspundere. Altfel, nu înţeleg cum un economist ca domnul Vosganian prognostica un deficit bugetar de cel mult 3,5%, în decembrie.

Culmea este că aceiaşi guvernanţi trecuţi şi, sper eu, irepetabili, vorbesc acum despre deficienţele bugetului actual, uitând să spună că au cheltuit, în ultimele două luni de mandat, cu 12,3 miliarde de lei mai mult decât au încasat. Este o sumă mai mare decât întregul p.i.b. al Republicii Moldova, pentru a da numai un exemplu, iar beneficiile pentru România au fost zero. Ceea ce dovedeşte, fără tăgadă, că o perioadă economică promiţătoare a fost ratată din cauza unor politicieni ce au călcat în picioare interesul naţional.

În egală măsură, nu pot să nu observ că acelaşi Guvern Tăriceanu a avut cei mai mulţi miniştri anchetaţi pentru cazuri de corupţie şi obligaţi să-şi dea demisia din funcţie.

Noi, membrii Partidului Democrat-Liberal, dorim ca asemenea situaţii să nu se mai întâmple, iar astfel de guvernanţi să fie cu adevărat "irepetabili". De aceea, cred că aici, în Parlament, putem şi ar trebui să elaborăm o nouă lege a răspunderii ministeriale, să înlăturăm toate imunităţile foştilor, actualilor şi viitorilor miniştri parlamentari. Numai astfel îi vom putea trage la răspundere pe cei care atentează la siguranţa economică a României, aşa cum consider că a făcut-o Guvernul Tăriceanu la sfârşitul lui 2008.