Parliamentary debates

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

"Copiii noştri, încă o generaţie de sacrificiu"

Această săptămână a debutat cu dovada clară a faptului că PDL, preşedintele Băsescu şi Cabinetul Boc, nu muncesc pentru bunăstarea românilor. Cu dovada clară că cei care conduc astăzi România nu sunt partenerii noştri, nu sunt cei care se gândesc la binele comun al românilor, ci sunt adversarii noştri, cei care vor să ia pielea de pe români în favoarea clientelei lor.

Luni a fost ziua în care românii au văzut adevărata faţă a celor care, de şase ani de zile, ne mint spunându-ne că vom trăi bine. În realitate, nu numai că nu vom trăi bine, dar aproape că nu vom mai reuşi să supravieţuim.

Astăzi este marţi, ziua în care dezbatem moţiunea colegilor de la PNL, dar, să nu uităm, este şi Ziua Copilului. O zi destinată frumuseţii şi purităţii, o zi în care măcar cei mici ar trebui să simtă, din plin, bucuriile acestei vieţi.

Majoritatea dintre noi avem copii şi am considerat că peste această zi nu merită să trecem fără a o marca şi la nivelul Parlamentului.

Pe data de 20 noiembrie 1989, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat Convenţia Drepturilor Copilului care statuează o serie de drepturi fundamentale de care ar trebui să se bucure copiii din întreaga lume. Printre acestea: "dreptul de a primi o educaţie", "dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate", "dreptul de a fi protejat împotriva exploatării", "dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială", "dreptul de a beneficia de asistenţă socială".

V-am citit toate aceste drepturi de care ar trebui să beneficieze copiii pentru a vă aduce aminte cât de nedrept este statul român şi cât de mult le sunt încălcate drepturile copiilor.

Dacă Parlamentul a devenit uşor, uşor o anexă guvernamentală şi vinovatul de serviciu pentru orice eşec al actualei puteri, măcar să le spunem acestor domni cum calcă în picioare şi drepturile celor mai nevinovate şi neajutorate fiinţe de pe această lume - copiii.

Dreptul la educaţie este un drept de care Băsescu, Guvernul şi Ministerul Educaţiei nu sunt preocupaţi. Băsescu vede numai "tâmpiţi" ieşiţi de pe băncile şcolilor, iar Ministerul Educaţiei priveşte nepăsător cum creşte abandonul şcolar, de la an la an. Conform datelor Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, pe durata unui ciclu şcolar de opt ani, din 100 de elevi care intră în clasa I, aproape 20 se pierd pe parcurs. În anul şcolar 2004-2005 au abandonat cursurile primare şi gimnaziale aproape 33.000 de elevi, iar în anul şcolar 2007-2008, abandonul şcolar în România a fost de 2%, ceea ce a făcut ca România să fie pe locul trei, din Uniunea Europeană, într-un top negativ al abandonului şcolar. În anul şcolar 2008-2009, peste tot în ţară, abandonul şcolar a fost, de asemenea, în creştere. UNICEF a atras atenţia, de curând, în legătură cu faptul că efectele crizei vor duce, prin altele, şi la creşterea numărului copiilor care vor renunţa la şcoală.

În acelaşi timp ar trebui făcute studii pentru a se vedea cât de bulversaţi sunt copiii în legătură cu modificările care se aduc an de an legilor educaţiei. Pentru că, trebuie spus şi faptul că elevii, copiii noştri, nu mai ştiu ce să înveţe, deoarece totul se schimbă, de la an la an.

Iată, aşadar, cum este respectat, în România, dreptul la educaţie şi cum, mai devreme sau mai târziu, fiecărui copil căruia i se refuză dreptul de a se educa i se va călca în picioare şi dreptul de a fi protejat împotriva exploatării prin muncă sau prin alte forme de exploatare.

Convenţia Drepturilor Copilului mai prevede, printre altele şi dreptul copilului de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate. De nenumărate ori am arătat faptul că sistemul sanitar din România este în colaps şi că programele naţionale nu mai sunt finanţate, iar cei mai afectaţi de subfinanţarea acestui sistem sunt copiii şi pensionarii.

Îi întreb pe guvernanţi: ce vină are un copil de 3 luni că statul român nu este capabil să îi ofere, gratuit, vaccinul pe care el trebuie să îl facă sau ce vină are un copil de 3 săptămâni că statul român nu este în stare să îi ofere laptele praf de care are nevoie şi pe care, acest stat s-a obligat să îl furnizeze bebeluşilor prin Legea nr.321/2001 privind acordarea gratuită de lapte praf pentru copiii cu vârste cuprinse între 0-12 luni? Este o întrebare retorică. Desigur, singurii vinovaţi sunt cei cărora le pasă atât de puţin de problemele cu care se confruntă românii, dar sunt atât de preocupaţi să ia pielea de pe acest popor cu o singură dorinţă: să îşi cumpere ei sau ele genţi de lux, maşini de lux, ceasuri de lux şi să plătească pentru toate acestea taxe la fel ca restul românilor, cei care merg cu metroul sau RATB-ul sau cei care merg prin trei-patru farmacii, doar vor găsi medicamente mai ieftine.

Am vrut să vorbesc astăzi, de Ziua Copilului, despre drepturile acestora şi despre modul grosolan în care se încalcă aceste drepturi pentru că doresc să atrag atenţia şi asupra unui alt aspect: acesta este doar începutul! La cât de incapabili sunt PDL-iştii care ne conduc astăzi, abandonul şcolar nu va fi redus, ci va creşte, iar programele naţionale prin care bebeluşii beneficiază de laptele praf sau vaccinurile gratuite vor deveni doar o amintire.

Sigur, acestea sunt doar câteva exemple ale rezultatelor dezastruoase pe care această guvernare le va genera în România în anii care urmează.

Am făcut această declaraţie pentru că eu cred că pot exista şi soluţii, altele decât cele prin care Băsescu şi PDL vor să ia pielea de pe români. Am spus-o şi o repet: trebuiau să colecteze accizele la produsele alcoolice, la tutun şi la benzină în perioada noiembrie-decembrie 2009 pentru a aduce bani la buget, trebuiau şi trebuie şi acum să oprească contrabanda şi să oprească evaziunea fiscală făcută de marii afacerişti. Nu este posibil ca un mic om de afaceri din Panciu, care nu este membru PDL, să fie controlat şi de Garda Financiară şi de Direcţia de Finanţe de două ori pe lună, iar marii afacerişti, cei care cotizează la PDL sau care au candidat pe listele PDL să facă afaceri de sute de milioane de euro şi să nu îi întrebe nimeni de sănătate.

Nu este normal ca cel care are un ceas de 10.000 euro să nu plătească niciun fel de taxe suplimentare, în timp ce copiii noştri nu mai pot merge la şcoală pentru că părinţii nu-şi permit să le cumpere pantofi şi rechizite şcolare. La fel cum nefiresc este ca spitalele şi cabinetele medicilor de familie să nu aibă medicamentele de bază pe stoc, iar alţii să îşi cumpere case de vacanţă pe la Cannes sau prin Palma de Mallorca şi să nu fie impozitaţi suplimentar.

Cred că multe dintre principiile care stau la baza funcţionării statului român sunt greşite. Dar, mai grav este că Băsescu şi PDL se cred zei pe pământ şi, fără să se consulte, fără să întrebe, vor să ia o serie de măsuri care vor face ca statul nostru să fie şi mai nedrept cu cei mulţi. Va face ca numărul săracilor să crească şi mai mult iar averile celor bogaţi să crească proporţional cu sărăcia care va cuprinde România.

Din păcate, cei mai afectaţi de toate aceste decizii vor fi copiii noştri care, an de an, vor gusta din pâinea amară a sacrificiului şi a lipsei de bunăstare. În loc de bucurii vom da copiilor noştri doar speranţa într-un viitor puţin mai bun. Vom încerca să le arătăm "luminiţa de la capătul tunelului" şi îi vom consola că sunt generaţie de sacrificiu. Aşa cum suntem toţi, de zeci de ani încoace, numai generaţii de sacrificiu.