Parliamentary debates

Domnul Ion Preda:

Declaraţie politică: "Falimentul social-democraţiei".

În România ultimilor ani, activiştii defunctului partid comunist au făcut eforturi serioase pentru a construi un partid social-democrat recunoscut pe plan internaţional.

Numai că, într-o ţară slab dezvoltată, social-democraţia nu are sorţi de izbândă, pentru simplul motiv că nu are de redistribuit decât sărăcia. Chiar şi în ţările dezvoltate, unde la un moment dat social-democraţia a avut un sens, în ultima vreme a suferit un regres.

Un management politic social-democrat se transformă în frână a progresului dacă durează prea mult timp. Nu întâmplător, din analiza ultimelor programe social-democrate din Uniunea Europeană, se desprinde tendinţa unor partide de reorientare către direcţia liberală.

Revenind pe meleagurile noastre, constatăm că în P.S.D. sunt mai mulţi milionari în euro decât în celelalte partide. În atari condiţii, cu siguranţă se creează o falie uriaşă între interesele personale ale unora dintre liderii P.S.D. şi teoria social-democrată de redistribuire a veniturilor celor bogaţi spre păturile sărace ale societăţii. Aşa încât, demagogia a rămas singura armă a social-democraţiei româneşti.

Cel puţin aceasta este concluzia pe marginea ultimelor ieşiri la rampă, la tribuna Parlamentului: tragere de timp şi mult cinism în cazul modificării regulamentelor celor două Camere, dar şi demagogie şi fraze sforăitoare, proletcultiste, în stilul brigadierilor de la Bumbeşti-Livezeni, din anii '50, cu prilejul ultimelor moţiuni. Problemele cronice cu care se confruntă România postcomunistă sunt puse în cârca unui Guvern care nu are nici măcar un an de când s-a instalat.

De parcă noi, cei de dreapta, am fi vinovaţi că social-democraţii care au condus peste 2/3 din perioada postcomunistă nu s-au ocupat în mod real şi cu responsabilitate de situaţia celor din rândul cărora îşi recrutează propriul electorat. O obligaţie proprie, pe care acum o pasează unui Guvern de centru-dreapta. Cât cinism!

Crede cineva că electoratul român poate fi prostit şi minţit la nesfârşit?!

Doreşte social-democraţia, în mod real şi sincer, eradicarea sărăciei şi prosperitatea cetăţeanului? Dacă da, îşi asumă propriul faliment.

Ce se întâmplă dacă cetăţenii prosperă? Cu siguranţă bazinul electoral al social-democraţiei se îngustează. Este indubitabil. Şi atunci, pentru a exista în continuare, social-democraţia este obligată să folosească demagogia ca armă principală.

Până când? Este o simplă chestiune de timp.