Parliamentary debates

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

"Cârpeală sau reformă?"

Inundaţiile care tocmai s-au abătut din nou asupra României cred că sunt un punct excelent de plecare pentru discutarea unor chestiuni de substanţă. Una dintre ele este următoarea: care este rolul statului?

Cert este că statul nu este şi nu poate fi un fel de mamă şi tată pentru cetăţeni. Statul comunist a vrut o asemenea grozăvie şi de "măreţele" sale realizări ne-am convins cu toţii pe pielea noastră. Inundaţiile nu sunt pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele românilor, cum au nesimţirea să susţină acei paranoici care au citit greşit toate cărţile, nici nu au venit la comanda specială a Guvernului. Guvernul a greşit doar în măsura în care nu a administrat corect digurile şi nu a luat toate măsurile necesare pentru evitarea unor asemenea catastrofe.

Inundaţiile sunt rezultatul ploilor excesive, un fenomen destul de des întâlnit în natură. Atunci, dacă nimeni nu este vinovat, cine ar trebui să suporte pagubele produse de acestea? Acolo unde nu au fost luate toate măsurile necesare din partea statului sau acolo unde inundaţiile puteau fi prevenite printr-o administrare eficientă a situaţiei, statul trebuie să plătească până la ultimul bănuţ.

Dar acolo unde nu se pune această problemă, reconstrucţia trebuie făcută de cei păgubiţi. Bine, veţi spune, dar oamenii aceia nu plătesc impozite statului? Ba da, dar ele sunt destinate infrastructurii, poliţiei, administraţiei, justiţiei etc.

Nu este de datoria statului să construiască case. El trebuie să gestioneze catastrofa, să evacueze oamenii, să le asigure cazare, mâncare, apă şi asistenţă medicală. Mai mult decât atât trebuie să reconstruiască imediat infrastructura pe care inundaţiile au distrus-o.

Digurile şi barajele, îmi pare rău să o spun, sunt mai importante pe termen lung de casele distruse, mai ales în cazul României care nu este suficient de bogată pentru a putea plăti pentru amândouă. Degeaba reconstruim case dacă în fiecare an le lăsăm pradă inundaţiilor. Sunt bani aruncaţi degeaba.

Apoi, sistemele de asigurare nu au apărut de ieri, de azi. Şi să nu îmi spuneţi că oamenii aceia nu îşi permit să plătească 30-50 de euro pe an pentru a-şi asigura casele. Asta ar fi o minciună enormă. Trăim într-adevăr într-o ţară destul de săracă, dar să nu comparăm România cu Somalia.

Într-adevăr, unii dintre ei ar renunţa cu greu la acei bani, dar cred că ar trebui să se gândească mai bine când vine vorba de agoniseala lor de o viaţă. Siguri fiind că statul îi va despăgubi, nu vor contracta niciodată o asemenea asigurare. Mai mult, guvernanţii ar trebui să înţeleagă şi să le explice asemenea lucruri.

Atâta vreme cât statul român va cârpi în loc de a reforma, nimic nu se va schimba. Atâţia ani de zile, contribuabilii români au plătit mii de miliarde pentru subvenţionarea unor industrii falimentare. Cu aceşti bani trebuia să construim autostrăzi, căi ferate, telecomunicaţii şi infrastructură.

Astăzi, am fi fost mult mai bogaţi. Acele companii oricum au falimentat sau au fost vândute pentru sume de nimic. În loc să le dăm oamenilor subvenţii pentru întreţinere mai bine investeam acei bani în retehnologizarea termoficării şi astăzi nu am mai fi avut probleme.

Decât să construim economate mai bine am fi construit azile decente pentru bătrânii noştri. Banii aruncaţi pe fereastră produc deficite bugetare care la rândul lor produc inflaţie. Statul român trebuie să înceteze să le mai ia oamenilor vrabia din mână pentru a le oferi cioara de pe gard. Asta este, domnilor, calea reformelor şi a însănătoşirii unei ţări. Asta au făcut Germania de Vest, Coreea de Sud, Japonia sau Hong Kong şi în câteva decenii au ajuns prospere şi bogate.

Rolul adevăraţilor oameni politici este de a naviga împotriva curentului când acest lucru este necesar chiar dacă prin asta îşi semnează moartea politică. Cu pomeni electorale sau cu mici şi bere nu se construiesc naţiuni, aşa cum greşit cred onorabilii domni din P.S.D.

În final, vreau să vă atrag atenţia că mereu vorbim despre economie şi politică uitând de fapt că este vorba despre ştiinţa economică şi politică. Aceste ştiinţe au legi, reguli şi principii care aplicate şi respectate aduc rezultatele scontate.

Aceste ştiinţe presupun competenţă şi profesionalism, calităţi pe care nepotismul românesc le-a anulat. Cred că este vremea să aplecăm urechea la adevăraţii profesionişti ai acestor ştiinţe şi din când în când să-i mai ascultăm şi pe ei. Cred că este vremea să ne riscăm popularitatea electorală pentru a aduce reale beneficii românilor. E vremea să nu ne mai ascundem în spatele degetului şi să propunem soluţii reale, nu cârpeli de ultima clipă.