Parliamentary debates

Domnul Mihai Stroe:

"Biosfera Delta Dunării"

Valoarea universală a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării nu poate fi contestată de nimeni, ea fiind inclusă imediat după Revoluţie, în anul 1990, în reţeaua internaţională a rezervaţiilor, în cadrul Programului "Omul şi Biosfera". Din nefericire, atât politicile regimului comunist, cât şi cele din perioada postdecembristă s-au caracterizat printr-un management defectuos pentru resursele naturale, cu impact nefavorabil atât asupra florei, cât şi a faunei din Delta Dunării.

Deşi imediat după anul 1990 a fost creată şi instituţia specializată să se ocupe de gestiunea celor peste 58.000 de hectare, reprezentând 2,2% din suprafaţa teritoriului naţional, problemele specifice zonei persistă şi astăzi.

Biosfera Delta Dunării a funcţionat după legea rezervaţiei dar nu a beneficiat până acum de o legislaţie modernă, unitară, care să acopere întregul spectru de probleme pe care le generează această regiune a României. S-a pierdut din vedere că această regiune are o populaţie cu probleme şi nevoi specifice, fiind privată de o infrastructură minimă necesară.

Mare parte a activităţilor agricole, înfiinţate de regimul comunist prin desecarea anumitor suprafeţe, au fost continuate şi de guvernele postdecembriste, prin concesionarea acestor incluziuni din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, pentru redevenţe nesemnificative în raport cu valoarea inestimabilă a arealului în care se face aşa-zisa agricultură, ce produce pagube imense florei şi faunei.

Se impune renaturarea acestor arii şi revenirea la ceea ce a fost iniţial - şi anume luciu de apă. De asemenea, politicile de protejare a masei piscicole s-au limitat doar la înlăturarea activităţilor de braconaj şi pentru respectarea perioadelor de prohibiţie, însă nici un moment nu s-a avut în vedere exploatarea piscicolă raţională şi popularea controlată a zonelor. S-ar fi creat, astfel, condiţiile creării de locuri de muncă stabile, pe termen lung, pentru populaţia rezidentă şi ar fi fost creaţi factorii favorabili dezvoltării economice sustenabile a acestor zone. Unicitatea zonei a fost extrem de slab exploatată din punct de vedere turistic, infrastructura fiind principalul obstacol în calea turismului de masă. Toate aceste activităţi ar fi putut fi generatoare de resurse financiare pentru administraţi locală şi un generator de dezvoltare socială pentru populaţia din Deltă.

Aceste aspecte reclamă, fără întârziere, o strategie pe termen lung asupra unuia dintre elementele principale ale patrimoniului naţional. Misiunea actualului Parlament este aceea de a elabora o legislaţie modernă, cuprinzătoare şi adaptată problemelor specifice, ţinând cont de faptul că actuala lege a rezervaţiei este depăşită, ea fiind completată cu OUG nr.57/2007, cu referire la ariile naturale protejate, şi OUG nr.195/2005 privind protecţia mediului în România, iar prin aderarea României la Uniunea Europeană, legislaţia trebuie revizuită şi adaptată politicilor europene specifice.