Parliamentary debates

Domnul Petru Movilă:

«Sindromul "Mătuşa", "Verişorul Octavian" şi social-democraţia"»

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de azi se referă la un fenomen care a devenit caracteristic pentru PSD, partidul care sub o denumire sau alta a condus România timp de un deceniu. Acest fenomen botezat de presă "Sindromul Mătuşa" cu varianta sa "Verişorul Octavian" ilustrează, cu o forţă de nerespins, distanţa uriaşă dintre vorbă şi faptă, adică dintre doctrina şi practica politică a acestui partid. Fără îndoială, nu este vorba de marea masă a membrilor PSD care, în majoritatea ei, este alcătuită din oameni cinstiţi, muncitori şi chiar săraci, ci de liderii acestuia, de la nivel central şi judeţean - aşa numiţii baroni.

Nu este necesar să descriu faptele, ele au fost povestite de presă. Eu vreau doar să subliniez aici, în faţa dumneavoastră, a parlamentarilor acestei ţări, semnificaţiile principale - politice şi morale ale acestor fapte.

Voi începe cu o chestiune dezarmant de simpla: un prim-ministru, în România ultimilor ani, a avut un salariu ceva mai mare ca indemnizaţia unui parlamentar. Să admitem că ar obţine un oarecare venit din activitatea de profesor la o universitate de stat sau privată. Vă rog să calculaţi şi să vedeţi că venitul său lunar nu depăşeşte 70-80 milioane de lei vechi. Să presupunem că nu cheltuieşte nimic pe mâncare, îl scutim şi de orice alte cheltuieli şi obţinem un total de aproximativ 1 miliard de lei anual; asta înseamnă cam 33.000 $ la cursul de azi. În patru ani ar fi 132.000 de dolari.

Domnul Adrian Năstase - pentru că despre el este vorba - nu a declarat că ar avea şi alte surse de venit cum ar fi o societate comercială, vreo afacere oarecare, legală, care să îi aducă venituri. Şi, totuşi, are o avere impresionantă; colac peste pupăză, apar şi mătuşi sărace, dar care lasă averi impresionante drept moştenire. Oricâte circumstanţe atenuante am găsi, oricâte argumente ingenioase ar aduce domnia-sa, oricât sprijin i-ar acorda partidul său, nu mai poate convinge pe nimeni.

Dar domnul Adrian Năstase nu este un membru oarecare al PSD, ci unul din liderii de frunte, unul din întemeietorii şi conducătorii lui, încât la un moment dat cine zicea PSD, zicea Adrian Năstase şi viceversa. Nici acum numele lui nu poate fi disociat de PSD şi dacă Adrian Năstase cel real este cel caracterizat de "Sindromul Mătuşa" în sens larg atunci - bună logica natură - ne obligă să tragem concluzia că şi partidul pe care l-a condus (în special pătura de sus a acestuia) este bolnav de acest sindrom.

Respectând proporţiile, cam aceleaşi lucruri le putem spune şi despre Dan I. Popescu, Miron Mitrea, Victor Hrebenciuc şi alţii. Însuşi Preşedintele PSD, domnul Mircea Geoană, care clamează mereu nevoia unei reforme morale în PSD, a dovedit că are relaţii proaste cu unele din valorile mari ale moralei, cum ar fi sinceritatea, adevărul, acordul dintre vorbă şi faptă.

Stimaţi colegi,

Ştiţi foarte bine că ceea ce am spus până aici nu este decât o descriere succintă a unor fapte incontestabile, cunoscute deja de toată lumea. În mod necesar au intrat în acţiune şi organele de drept ale statului; şi acest lucru este, de asemenea, cunoscut de toată lumea.

Dar noi, cei din această sală, nu suntem nici procurori, nici judecători şi nici măcar avocaţi; noi suntem oameni politici, trimişi aici de poporul acestei ţări pentru a face legi care să îl apere şi să îi păstreze valorile economice, politice şi morale.

Mă întreb pe mine şi vă întreb şi pe dumneavoastră, cum ar putea un partid condus de oameni ca cei de mai sus, să apere şi să promoveze marile valori ale democraţiei şi ale moralei, când ei sunt primii care le încalcă grav?

Doctrina social-democrată este una nobilă, bazată pe dreptate, solidaritate şi grija pentru cel neajutorat. Cum ar putea să apere aceste valori oameni bolnavi de "Sindromul Mătuşa" şi, mai general, dominaţi de o sete de îmbogăţire dincolo de limitele normalului?

Cu câţiva ani în urmă, liderii PSD proclamau cu aroganţă necesitatea destructurării PD. Azi, PSD nu se află în faza destructurării şi asta nu pentru că ar fi victima vreunui complot sau scenariu tenebros al adresărilor politice, ci din propria sa vină, din vina conducerii sale în primul rând. S-a ajuns până acolo încât o mare parte a populaţiei acestei ţări se întreabă dacă PSD mai este necesar României. Cât despre mine, răspuns: nu mai este necesar!