Parliamentary debates

Doamna Manuela Mitrea:

"Guvernanţii sunt insensibili la sindromul nefropatiei endemice balcanice!"

Nefropatia Endemică Balcanică este o boală care face în fiecare an sute de victime, multe dintre acestea aflându-se în judeţul Mehedinţi.

În cele mai multe cazuri, persoanele afectate de maladie ajung la medic prea târziu, fiind diagnosticate cu avansate forme de cancer. Supravieţuirea lor devine doar o luptă surdă cu inevitabilul.

Aşa cum este cunoscut şi de specialişti, Nefropatia Endemică Balcanică (NEB) este o boală de rinichi fatală, ireversibilă, limitată geografic la câteva regiuni rurale din Peninsula Balcanică. Cu o etiologie necunoscută, evoluţia bolii este lentă şi ajunge să se manifeste clinic după vârsta de 40 -50 de ani. Maladia se manifestă prin insuficienţă renală cronică decompensată. Rinichii îşi pierd capacitatea de a elimina substanţele toxice din organism, provocând grave tulburări de funcţionare a tuturor organelor. Vârsta persoanelor afectate de NEB este de 30-50 de ani, boala predominând în rândul populaţiei feminine.

Primul sat din România în care a fost depistat NEB-ul este localitatea Ergheviţa din judeţul Mehedinţi. Primele cazuri au fost studiate în 1964, iar boala a fost depistată în 19 comune ce cuprind 110 sate.

Se pare că focare posibile s-ar afla situate în apropierea Municipiului Drobeta Turnu-Severin: la Ergheviţa, Izvorul Aneştilor, Hinova, Bistriţa şi în apropierea oraşelor Strehaia şi Vânju Mare.

Câteva mii de persoane au murit de această boală enigmatică, iar în momentul de faţă specialiştii apreciază că numai în România, în zona de sud-vest, aproximativ 20 de mii de persoane sunt în stadiul preclinic.

Autorităţile din Serbia şi Bulgaria au luat măsuri pentru salvarea populaţiei predispuse a fi contaminate de sindromul Nefropatiei Endemice Balcanice.

Situaţia locuitorilor mehedinţeni a fost în atenţia parlamentarilor şi în trecut, însă factorii de decizie n-au luat nici o măsură care să rezolve situaţia.

Dacă autorităţile din Serbia şi Bulgaria au hotărât strămutarea locuitorilor afectaţi de cumplita maladie, guvernanţii români au rămas imuni la aceleaşi probleme cu care se confruntă o parte din populaţia din Mehedinţi şi judeţele limitrofe.

Ştiaţi, domnilor guvernanţi, că apa pe care o consumă zilnic cei din Ergheviţa nu spală? Spuma de la detergent sau săpun se adună, se face ca brânza şi nu curăţă, iar hainele rămân murdare? Dar cel mai trist lucru este faptul că, în prezent, localitatea mai numără abia 200 de locuitori. Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi în alte părţi ale judeţului Mehedinţi!

Ca parlamentar mă întreb, oare câţi mehedinţeni mai trebuie să moară pentru ca guvernul României să devină conştient de problemele grave cu care se confruntă cetăţenii din acest colţ de ţară?