Parliamentary debates

Doamna Roberta Alma Anastase:

Reuniunea anuală a diplomaţiei române, desfăşurată sub motto-ul "Noi realităţi, noi răspunderi, noi perspective" a constituit un moment de reflecţie pentru clasa politică cu privire la viitoarele responsabilităţi pe care România şi le va asuma ca membră a Uniunii Europene.

Până acum, prioritatea a fost finalizarea procesului de aderare. În prezent, ne aşteaptă un alt test de o importanţă majoră, cel al raportului Comisiei din 26 septembrie, pe baza căruia Consiliul Uniunii urmează să confirme aderarea noastră la 1 ianuarie 2007.

România are nevoie de o strategie coerentă post-aderare care să formuleze, în clar, interesele naţionale, cum ar fi valorificarea potenţialului său politic, economic, social, cultural şi uman, dar care să nu excludă faptul că Uniunea Europeană traversează o perioadă "sensibilă", urmărind o sporire a coeziunii interne a uniunii care are nevoie de o reconfigurare instituţională şi juridică, de găsirea unor soluţii bune cu privire la viitoarele sale graniţe şi care încearcă să-şi consolideze avantajul economic pe plan global.

Pe viitor ne putem raporta la răspunderile politice şi de securitate, la o abordare strategică regională, la necesitatea unor noi parteneriate şi eliminarea discrepanţelor economico-sociale, dar, evident, vor exista dificultăţi de integrare a priorităţilor României în ansamblul politicii externe ca şi de abordare a agendei europene.

Această recuplare cu Europa nu înseamnă aducerea problemelor cu care ne confruntăm şi a eşecurilor noastre în interiorul Uniunii, ci adoptarea unui model instituţional, sprijinirea unui proiect politic şi definirea profilului european al României. De asemenea, nu trebuie să ne gândim numai la beneficiile integrării, ci şi la aportul nostru la construcţia Europei de mâine. Statul român trebuie să sprijine deblocarea Tratatului Constituţional, dezvoltarea PESC/PESA, Diversificarea Politicii de Vecinătate şi promovarea Agendei Lisabona.

Statutul de membru al Uniunii Europene induce schimbări fundamentale de la normele de drept până la schimbarea mentalităţilor. România nu trebuie să intre pe "uşa din spate", pentru că are potenţialul de a-şi mobiliza resursele instituţionale şi individuale şi de a menţine şi dezvolta diversitatea culturilor europene.

În loc de concluzie, în sprijinul reflecţiilor noastre, pot fi puse cuvintele marelui om de cultură Titu Maiorescu: "La această chemare nu te poţi împotrivi: a se uni în principiile de cultură este soarta neapărată a fiecărui popor european. Întrebarea e numai dacă o poate face ca un soţ de asemenea, sau ca un rob supus; dacă o poate face scăpându-şi şi întărindu-şi neatârnarea naţională sau plecându-se sub puterea străină. Şi această întrebare se dezlega numai prin energia vieţii intelectuale şi economice a poporului, prin bunăvoinţă şi iuţeala de a înţelege şi de a-şi asimila cultura în activitate potrivită." ("Direcţia Nouă", 1872.)