Parliamentary debates

Domnul Florin Iordache:

"Bugetul Ministerului Justiţiei - în concordanţă cu dorinţele conducerii, dar totuşi deficitar"

Bugetul de stat pe anul 2007 s-a dovedit a fi unul pe gustul marii majorităţi a miniştrilor. Într-o traducere pe înţelesul tuturor, ar suna cam aşa: "cât au cerut ministerele, atât au primit". Deci, pentru anul 2007, un an important pentru România, s-au găsit bani pentru toate ministerele. Deşi au fost aşternute pe hârtie sume de bani fără acoperire şi fără calcule făcute concret, în raport de cheltuielile aferente, totuşi banii alocaţi nu se dovedesc a fi suficienţi pentru realizarea activităţilor specifice fiecărui minister. Nu voi intra în prezentarea unor sume comparative, făcute cu creionul în mână, deoarece nu vreau să menţionez cifre care mai devreme sau mai târziu vor fi date uitării. Doresc, însă, să prezint anumite fapte, aşa cum sunt, şi mai ales cum le dovedeşte realitatea de zi cu zi.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată, spre dezbatere şi avizare, cu proiectul bugetului de stat al Ministerului Justiţiei pentru anul 2007. Înainte de a se intra în dezbaterea amplă a bugetului, reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice au făcut o precizare care nu putea fi trecută cu vederea. Aceasta viza faptul că, pentru anul 2007, cu excepţia Ministerului Economiei şi Comerţului, tuturor ministerelor li s-a alocat exact suma de bani solicitată.

Cred că este pentru prima oară când ministerele primesc exact cât cer. La o primă audiţie, totul părea extrem de frumos şi de interesant. Însă, la dezbaterile realizate pe tema bugetului s-a constatat că, deşi vor dispune de sumele solicitate, totuşi, instanţele de judecată funcţionează la capacitate redusă cu 50%. De ce? Nici noi nu puteam înţelege acest lucru. Ministerul a solicitat fonduri suficient de mari pentru eradicarea corupţiei, dar totuşi nu poate face faţă cauzelor exagerat de numeroase, datorită deficitului de personal necesar judecării cu celeritate a proceselor. Dacă nu încercăm să înlăturăm răul de la rădăcină nu vom ajunge niciodată să eliminăm răul din vârf. De ce să umblăm la efecte, când nu facem nimic pentru a eradica principalele cauze?

De ce Ministerul Justiţiei nu încearcă să rezolve mai întâi problema deficitului de personal şi abia apoi să se gândească şi la posibilitatea măririi salariilor magistraţilor cu sume ce depăşesc cu mult nivelul de imaginaţie al omului simplu?

Se solicită sume de bani pentru orice alte " priorităţi", şi nu pentru cele care ar trebui să fie cu adevărat semnale de alarmă în sistemul justiţiei române.

Dezbătând şi bugetul Consiliului Superior al Magistraturii am constatat că, deşi C.S.M.-ul este cel care se ocupă cu trierea candidaţilor la examenul de admitere în magistratură, cu organizarea concursului, dar şi cu pregătirea viitorilor judecători şi procurori, totuşi bugetul instanţelor judecătoreşti este administrat de Ministerul Justiţiei. Cred că divizarea competenţelor între CSM şi Ministerul Justiţiei sub acest aspect ar trebui să se facă total. De ce C.S.M. - ul să se ocupe doar de partea administrativă a instanţelor, iar ministerul să preia partea favorabilă, partea bănească a acestora?

Cred că ar fi nu numai necesar, dar şi suficient, ca bugetul instanţelor să fie administrat de Consiliul Superior al Magistraturii, şi nu de către Ministerul Justiţiei. O modificare în acest sens a Legii nr. 304/2004, republicată, ar fi oportună. Poate doar aşa deficitul de personal de 50% ar putea fi acoperit, iar Justiţia ar putea începe să-şi îndeplinească menirea pentru care a fost înfiinţată.