Parliamentary debates

Domnul Laurenţiu Mironescu:

"Autonomie în sens negativ"

Data de 17 ianuarie 2008 va purta emblema declarării unilaterale a independenţei provinciei Kosovo, teatrul unor intense frământări etnice, politice şi militare, concretizate într-un conflict sângeros care a dominat ultimul deceniu.

Momentul Kosovo a aruncat zona Balcanilor într-o perioadă de lupte sângeroase, soldate cu mii de victime şi cu pierderi materiale uriaşe. Am asistat oripilaţi la atrocităţile comise atât de sârbi, cât şi de albanezi asupra populaţiei civile, care, din nefericire, a plătit ca întotdeauna, în toate conflictele, preţul cel mai mare şi mai dureros. Dincolo de raţiunile care au condus la posibilitatea ca etnicii albanezi majoritari să îşi proclame independenţa, acest eveniment aduce în atenţie un precedent delicat pentru statele care au în componenţă minorităţi ce doresc să îmbrăţişeze modelul Kosovo şi să-şi proclame independenţa.

România, prin vocea Preşedintelui, a primului-ministru şi a Parlamentului, consideră că precedentul creat este unul periculos. Există riscul unor mişcări separatiste care nu vor aduce nimic bun unităţii interne a statelor cu minorităţi importante şi, mai ales, aruncă o umbră asupra construcţiei europene unite şi armonice. Ţara noastră a înregistrat în ultimii ani o serie de voci ale unor etnici maghiari care au cerut o formă de autonomie pe criterii etnice în judeţele în care, conform statisticilor, se constată existenţa unui număr superior de etnici maghiari, comparativ cu populaţia românească.

Odată cu acest eveniment din Kosovo, au apărut voci care au susţinut aceeaşi problemă în alte state. Mai mult, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România a trimis doi reprezentanţi la acest eveniment. Cei doi reprezentanţi ai Uniunii Maghiarilor din România au fost deputatul de Covasna Antal Árpád András şi colegul său, europarlamentarul Sogor Csaba. Deputatul UDMR de Covasna Antal Árpád András a declarat că reprezentanţii comunităţii maghiare trebuie să speculeze acest eveniment pentru a forţa autorităţile române să acorde autonomie Ţinutului Secuiesc. O soluţie nominalizată de către deputatul maghiar este exercitarea unei presiuni internaţionale asupra României. Această declaraţie din partea unui deputat maghiar, membru în Parlamentul unui stat care nu a recunoscut şi nu recunoaşte independenţa Kosovo şi, mai ales, este un stat unitar, suveran şi indivizibil, constituie o afirmaţie cel puţin nepotrivită.

România, prin Constituţia sa şi prin legile sale, oferă un cadru nediscriminatoriu tuturor minorităţilor care intră în componenţa etnică, alături de românii majoritari. Mai mult, este cunoscută toleranţa românilor care au convieţuit în armonie cu celelalte minorităţi.

Intenţiile extremiste ale unor cetăţeni români de altă etnie nu fac decât să semene tensiuni care, de cele mai multe ori, sunt create artificial, pe baza unor aşa zise necesităţi şi drepturi sporite, de care, în mod forţat, ar trebui să beneficieze unele minorităţi din câteva judeţe din România. Este evident că în România nu s-au înregistrat tensiuni etnice care să necesite existenţa unor discuţii referitoare la ideea de autonomie teritorială pentru unii dintre cetăţenii săi.

Ca deputat din partea Partidului Democrat-Liberal în Parlamentul României, consider că poziţia exprimată de statul român este una corectă. Construcţia europeană la care ne-am asociat ca stat suveran şi unitar ne îndeamnă la raţiune şi la prudenţă.

Aceste acte de proclamare a independenţei pe criterii etnice seamănă discordie şi neîncredere în privinţa viitorului şi stabilităţii politice în Balcani şi în oricare parte a lumii unde s-ar produce astfel de situaţii. Atacurile demonstranţilor sârbi asupra Ambasadei Americane de la Belgrad în seara zilei de 17 februarie arată că proclamarea provinciei Kosovo nu va stinge acest conflict, ci, dimpotrivă, există probabilitatea ca pe viitor să asistăm la o escaladare a tensiunilor.

Consider că doleanţele minorităţilor nu se pot rezolva prin intenţii separatiste, ci prin dialog, prin negocieri şi prin legi care să confere egalitate şi drepturi specifice pentru cei care sunt etnici.

Viitorul Europei nu poate fi gândit fără ca aceste conflicte să fie rezolvate şi stinse pe cale paşnică, sub imperativul echilibrului şi al raţiunii politice.