Parliamentary debates

Domnul George Ionescu:

"Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul şi Sânzienele"

Data de 24 iunie cade aproape de solstiţiul de vară (ziua cea mai lungă a anului), motiv pentru care această sărbătoare mai este cunoscută şi sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica.

Este o zi cu multiple semnificaţii în calendarul satului tradiţional românesc: sunt sărbătorite atât Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, cât şi Sânzienele, una dintre cele mai cunoscute serbări câmpeneşti româneşti, dar şi momentul sfârşitului anului agrar, când începe secerişul.

Lumea ortodoxă sărbătoreşte Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul pe 24 iunie. Ioan Botezătorul este ultimul şi cel mai mare dintre proorocii Vechiului Testament, acela care l-a botezat cu apă pe Iisus, "cel mai mare dintre cei născuţi din femeie". De regulă, Biserica noastră strămoşească serbează ziua morţii sfinţilor. Excepţie fac Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul cărora li se sărbătoreşte atât zămislirea, cât şi naşterea sau alte evenimente din viaţa lor. Potrivit Evangheliei, Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul a stat sub semnul unei minuni, venind pe lume din părinţi mai înainte neroditori, cărora, după rugăciuni stăruitoare înălţate la Dumnezeu pentru a putea avea un fiu, dorinţa le-a fost îndeplinită. Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul reprezintă rodul iubirii neţărmurite a lui Dumnezeu faţă de împlinitorii voii Sale.

Drăgaica este o sărbătoare religioasă legată de cultul recoltei, al vegetaţiei şi al fecundităţii, închinată coacerii grânelor şi vizează prosperitatea şi protecţia culturilor, fiind un amestec de creştinism, păgânism şi vrăjitorie.

Deşi sunt asociate sărbătorii creştine a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, Sânzienele, închipuiri ale zeiţelor aducătoare de rod şi prosperitate, îşi au originea într-un cult solar străvechi, denumirea fiind preluată de la Sancta Diana, zeiţa din mitologia romanǎ sau având origine slava (Drăgaica). Ritualul de origine agrară vizează prosperitatea şi protecţia culturilor, mai ales de cereale.

În folclorul românesc, Sânzienele sau Drăgaicele sunt preotese ale soarelui, făpturi fantastice, frumoase şi nemilostive, care bântuie prin ogoare, câmpuri şi prin păduri. Conform tradiţiei, Sânzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă şi dansează, binecuvântează rodul holdelor, înmulţesc animalele şi păsările, umplu de leac şi miros florile şi tămăduiesc bolile şi suferinţele oamenilor. Sânzienele pot lovi pe cei păcătoşi, stârnind din senin vijelii, aducând grindină, lăsând câmpul fără de rod şi florile fără de leac. Se spune, de asemenea, cǎ animalele se strâng şi stau la sfat, iar cine le pândeşte le poate înţelege graiul şi poate afla multe taine.

Multe sunt obiceiurile şi tradiţiile populare legate de această zi. Tradiţia cere ca în această zi nimeni să nu lucreze. Tot tradiţia popularǎ spune că Drăgaica face ca fructele să se coacă mai repede, dă bob grâului, miros florilor, sănătate bolnavilor, apără holdele de furtuni şi grindină, urseşte fetele de măritat.

"În ziua de Sânziene sau în ajunul ei, oamenii culeg flori de sânziene cu care împodobesc porţile, ferestrele, streşinile caselor, deoarece se crede că ele apără de agresiunea zânelor rele şi a duhurilor necurate", spunea Ivan Evseev, în "Dicţionar de magie, demonologie şi mitologie românească". De Sânziene/Drăgaică se culeg plante de leac pentru tot felul de boli, dar şi pentru vrăji. În aceastǎ noapte cu semnificaţii magice, când se găseşte iarba fiarelor, existǎ un anume moment de linişte în care are loc un contact între lumea noastră şi "lumea cealaltă".

De asemenea, drăgaica poate desemna şi floarea galbenă denumită ştiinţific Galium verum. Planta cu miros frumos are două denumiri zonale: sânziana (Oltenia, Banat, Transilvania, Bucovina, Maramureş şi nordul Moldovei) şi drăgaica (Dobrogea, Moldova de Sud şi Centrală şi Muntenia) şi creşte prin fâneţe şi livezi, pe marginea drumurilor sau prin păduri. Florile, tulpinile, seminţele şi rădăcinile au numeroase utilizări în medicina şi cosmetica populară, fiind utilizate şi în obiceiurile şi actele magice împlinite în ziua înfloririi lor, în perioada ritualului. Aceeaşi tradiţie străveche spune cǎ este semn rău dacǎ florile nu sunt înflorite: înseamnă că ceva a încurcat desfăşurarea anului, sau că oamenii au supărat sânzienele.

Românii, cunoscând virtuţile magice ale acestor sărbători, continuǎ şi astăzi sǎ marcheze prin datini străvechi ziua de 24 iunie - Sânzienele, dar şi naşterea Sfântului Ioan Botezătorul.