Parliamentary debates

Domnul Niculae Mircovici:

Declaraţie politică intitulată "Să oprim bălăcăreala la adresa armatei române".

Printr-o coincidenţă nefericită, astăzi, când se aniversează cinci ani de la primirea României în Alianţa politico-militară a Atlanticului de Nord, ne simţim obligaţi să prezentăm în plenul Camerei Deputaţilor o declaraţie politică cu titlul de mai sus.

Acest demers este determinat de conţinutul recentei Analize a stării structurii Ministerului Apărării Naţionale, prezentată de ministru în 24 martie 2009, analiză la care a participat şi preşedintele României, prilej cu care s-a afirmat, alături de multe nerealizări şi greutăţi, că numai în anul 2008, peste 1600 de cadre şi militari angajaţi pe bază de contract au părăsit armata prin demisie, precum şi de demersul Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere, care pentru prima dată de la înfiinţarea ei, în 1925, se adresează conducerii ţării şi mass-mediei printr-o acţiune oficială de protest.

Asistăm astăzi la o campanie denigratoare de umilire a armatei, a cadrelor militare active, în rezervă şi în retragere, precum şi a pensionarilor militari.

Prin această campanie "ofensivă antiarmată" promovată la diferite niveluri de analiză şi informare, se încearcă inducerea în imaginea publică a unor neadevăruri, a unor invective, acuze şi inepţii prin care suntem etichetaţi şi asimilaţi cu tagma "jefuitorilor de buget", a celor cu "salarii şi pensii de lux", cu noii aristocraţi ai societăţii româneşti.

Toate cadrele militare active, în rezervă şi retragere, precum şi pensionarii militari sunt consternaţi de această atitudine nejustificată de ponegrire şi blamare cu o dovedită şi profundă lipsă de discernământ.

Ca deputat în Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi fost militar activ, general în rezervă al Armatei române, mă simt dezamăgit de atitudinea unor guvernanţi, politicieni, "analişti" şi "formatori" de opinie, de adoptare a poziţiei de eludare a identificării caracteristicilor carierei militare, prestată din fragedă tinereţe (14 ani) sub rigorile asumate şi impuse în acelaşi timp prin jurământul de credinţă faţă de ţară şi neamul românesc, de regulamente militare şi ordinele ministrului Apărării Naţionale.

În aceste condiţii, sunt nevoit să amintesc, chiar şi sumar, că afirmarea în cariera militară are la bază studii liceale, de educaţie militară generală şi de specialitate, de educaţie civică şi patriotică, începând cu liceul militar, şcoala militară, academia de înalte studii militare, cursuri postacademice, postuniversitare, a unor facultăţi şi instituţii civile.

În rândul cadrelor militare există numeroşi profesori universitari, cercetători, ingineri, medici, diplomaţi, analişti politici, membri ai Academiei Oamenilor de Ştiinţă, autori de carte şi formatori de opinie etc.

Este bine-cunoscut că în statele occidentale, această categorie de cetăţeni în care s-a investit şi care au dobândit o înaltă pregătire profesională şi dovedesc probitate morală şi civică, o bogată experienţă la ieşirea din sistem sunt folosiţi în special în administraţia de stat, cu rezultate benefice societăţii.

Este adevărat că şi în societatea românească sunt atrase multe cadre în rezervă şi în retragere care, folosite în domeniile administraţiei publice, siguranţei naţionale şi serviciilor descentralizate, obţin rezultate notabile.

În contextul sus-menţionat, trebuie să reamintim că serviciul militar a fost frecvent marcat de reale privaţiuni unice şi specifice, suportate fără crâcnire de către cadrele militare, astăzi active sau în rezervă şi retragere, astfel:

• timp de muncă nenormat, fără a recupera prin plată sau timp liber timpul lucrat suplimentar;
• serviciul operativ pe mare, în aer şi pe uscat, ziua şi noaptea, indiferent de condiţiile de anotimp şi stare a vremii;
• mutări în cel puţin 5 - 10 garnizoane şi numeroase detaşări pentru misiuni şi prestaţii în economia naţională, afectându-se indirect şi afirmarea profesională a soţiilor, - ca urmare traiul în multe familii ale militarilor sau pensionarilor militari a fost şi este asigurat de o singură solda sau pensie;
• interdicţia construirii sau achiziţionării unei locuinţe înainte de 1990 sau a angajării unor "joburi" pentru întregirea bugetului familial în prezent;
• interzicerea de a se organiza în sindicate sau alte structuri asociative pentru a-şi manifesta nemulţumirile, inclusiv prin ieşirea în stradă.

La toate acestea pot fi adăugate şi condiţiile speciale impuse de folosirea armatei, ca unică forţă de muncă ieftină şi chiar de cele mai multe ori gratuită, la lucrările în economia naţională. Avem în vedere participarea la construirea canalelor Dunăre - Marea Neagră, Dunăre - Bucureşti, metroului Bucureşti, Casei Poporului, Transfăgărăşanului, irigaţii, magistralele de cale ferată, noduri hidrotehnice, zeci de mii de locuinţe, regularizarea cursurilor de apă, electrificarea magistralelor de cale ferată, amenajarea turistică a litoralului românesc, la înlăturarea efectelor calamităţilor naturale, la strângerea recoltei, împăduriri, desecări, în minerit etc.

De asemenea, nu poate fi eludată sau falsificată niciodată participarea şi jertfa Armatei Române în Revoluţia din Decembrie 1989. Armata, din primele momente, a aderat cu trup şi suflet la idealurile acesteia, având în final numeroşi morţi şi răniţi, a facilitat instaurarea statului de drept în România şi statornicirea democraţiei în ţară, - fără a cere sau a se bucura de avantaje de ordin material sau de altă natură, în schimb s-a ales cu blamul public.

În această ultimă perioadă, Armata română a suportat şi rigorile impuse de numeroasele reduceri şi restructurări, de peste 2/3, sub "masca" impunerii acestor măsuri de către NATO în perioada premergătoare şi postaderare la Alianţă.

Având în vedere că în Statutul NATO se stipulează la art.5 că ţările membre, asigurând nivelul de interoperabilitate al forţelor, pot să-şi configureze dimensiunea şi performanţele armatelor naţionale fără nici o restricţie din partea Tratatului de Alianţă, susţinem cu tărie că a fost săvârşit un brutal abuz asupra armatei, acesteia reducându-i-se efectivele de la peste 350 de mii la aproximativ 75 de mii de militari la toate categoriile şi specialităţile militare.

Pe fondul situaţiei create şi al aplicării unei concepţii insuficient justificată, în ultimii ani au fost disponibilizate cadre militare cu vârste între 35 - 47 ani, cu pensii anticipate, inconsistente, care nu le permit o viaţă decentă în familie şi societate, în condiţiile în care nu le-a permis nici realizarea profesională.

În spiritul adevărului pe care-l reclamăm, menţionăm că o pensie militară integrală s-a obţinut în urma unei activităţi de 35 - 45 de ani în serviciul armatei, fiind acordată diferenţiat pe categorii de grade, funcţii, specialităţi şi condiţii speciale de muncă, acestea situându-se în limitele:

• 125 - 250 euro pentru maiştri militari şi subofiţeri;
• 250 - 300 euro pentru ofiţeri cu grade inferioare;
• 350 - 550 euro pentru ofiţeri cu grade superioare.

La acestea pot fi adăugate pensiile de invaliditate datorită unor îmbolnăviri sau răniri în teatrele de acţiuni militare şi condiţii speciale de muncă, care nu depăşesc 125 euro.

Valoarea acestor pensii, comparativ cu cele ale pensionarilor din armatele celorlalte ţări NATO, cu acelaşi nivel de competenţă profesională, de specialitate şi de stat major, care asigură nivelul de interoperabilitate cerut în acţiuni comune, este mult diminuată.

Astfel, un militar din armatele din Belgia, Polonia, Cehia, pentru a aminti doar ţări cu care ne putem compara, este onorat la pensie lunar, în medie cu:

• 600 euro - pentru subofiţeri;
• 2300 euro - pentru ofiţeri;
• 3500 euro - pentru generali şi amirali.

În spiritul demnităţii şi corectitudinii civice, apreciem că aspectele semnalate de Guvern trebuie analizate separat, diferenţiat pe categorii socio-profesionale, iar dacă în armată sunt identificate situaţii de genul celor reclamate, suntem de acord să se aplice corectivele generale şi specifice propuse.

Faţă de aspectele sus-menţionate, în concluzie, în numele militarilor activi, ai membrilor ANCMRR apreciez că se impune şi cer în regim de urgenţă retractarea acuzelor faţă de cadrele militare active, în rezervă şi retragere, precum şi a pensionarilor militari proveniţi din Ministerul Apărării Naţionale, acceptarea particularităţilor serviciului militar şi disocierea totală a acestora de celelalte segmente sociale de pensionari acuzaţi public, pe drept sau pe nedrept.

Consider necesară o înţelegere superioară a condiţiilor particulare din armată, care impun reglementări speciale referitoare la condiţiile de muncă, de salarizare şi pensionare existente, asigurându-se în acelaşi timp şi o atractivitate faţă de "hulita" carieră militară în prezent.

In Mesajul adresat de ANCMRR Preşedinţiei, Guvernului, Parlamentului şi mass-mediei româneşti se arată că «Suntem hotărâţi să menţinem "starea de alertă" şi în spiritul crezului nostru - deviza "Patrie, Onoare, Demnitate" să continuăm lupta, apelând la judecata instanţelor naţionale şi europene pentru asigurarea drepturilor consfinţite prin Constituţia României şi dobândite prin lege.

Fie ca Bunul Dumnezeu să ne ocrotească şi să ne călăuzească în continuare paşii spre biruinţă!»