Parliamentary debates

Domnul Răzvan Şerban-Mustea:

"Indisciplina în construcţii"

Ne-am bucurat cu toţii că în ultimul deceniu domeniul construcţiilor de imobile din România a înregistrat o dezvoltare fără precedent. S-a asigurat prin aceasta o creştere substanţială a produsului intern brut, o diminuare a şomajului pe acest segment al pieţei muncii şi o creştere a industriei conexe, producătoare de materiale de construcţii. S-a atenuat, de asemenea, şi o parte a cererii excedentare de spaţii locative, fie cu destinaţie de locuinţe, fie pentru uz comercial sau spaţii de birouri. Datele pieţei contrazic de departe ipotezele neprofesioniste acreditate de unii specialişti, potrivit cărora în România am avea o supraofertă imobiliară. Rostul intervenţiei mele politice de astăzi este acela de a infirma aceste zvonuri răuvoitoare şi de a atrage atenţia asupra adevăratelor probleme ale acestui sector.

În primul rând, administraţiile locale, extaziate de faptul că domeniul construcţiilor le va aduce resurse bugetare locale suplimentare, au ignorat orice exigenţă de urbanism şi amenajarea teritoriului. Nu la păduri care au dispărut peste noapte, înlocuite de vile luxoase, nu la construcţii realizate pe malul lacurilor protejate sau în mijlocul parcurilor de recreere mă refer. Ci la aspecte care ţin de însăşi securitatea acestor construcţii şi a posesorilor lor.

În primul rând, deşi de sute de ani administraţiile locale ştiu cu siguranţă unde există pericolul producerii de inundaţii sau de alunecări de teren, au fost eliberate în continuare autorizaţii de construire, fără nici un fel de responsabilitate faţă de destinul acestor cetăţeni.

În al doilea rând, aşa-zisele noi cartiere rezidenţiale sunt în realitate adevărate capodopere de haos urbanistic şi dispreţ arhitectonic. S-au permis de către administraţiile locale, prin planurile de urbanism şi din pricina preţului terenului, căi de acces către aceste locuinţe, repet "căi de acces", căci străzi nu pot fi numite, cu lăţimi de sub 4 şi chiar 3 metri, şi chiar intrări cu lăţimi de 2 metri. Nu numai că accesul nu permite tranzitarea a două autovehicule în acelaşi timp, dar este practic imposibil maşinilor de salvare, pompieri şi chiar de ecologizare să intre în aceste zone. Apoi, întâlnim blocuri între case, case între blocuri şi distanţe minime de siguranţă ce trebuie respectate la amplasarea imobilelor ignorate total. Dumnezeu să ne apere de posibilitatea izbucnirii unui incendiu sau fenomen natural extrem, căci nimeni nu poate estima consecinţele unei astfel de situaţii.

Nu în ultimul rând, calitatea structurii de rezistenţă a noilor construcţii este pusă sub un mare semn de întrebare. Creşterea preţului materialelor de construcţie a determinat pe unii din managerii de proiect să reducă din costuri, reducere ce se pare că a afectat exact ceea ce nu se vede într-o construcţie, şi anume coeficientul ei de rezistenţă la mişcări tectonice.

Stimaţi colegi.

Dacă administraţiile locale şi Inspectoratul de Stat în Construcţii au trecut cu vederea, nu dezinteresat, o astfel de situaţie, eu nu am de gând să tolerez o stare care pune în pericol viaţa românilor. Cu riscul de a-mi face foarte mulţi "prieteni", voi propune o profundă modificare a legislaţiei în materie şi mai ales o reconsiderare a controlului disciplinei în construcţii. Deocamdată ea rămâne doar un deziderat şi o iluzie, şi nu o realitate efectivă.