Parliamentary debates

Domnul Nicolae-Ciprian Nica:

«Libertatea de exprimare - de la "ţigancă împuţită" la controlul publicităţii pentru mass-media»

Aş dori să aduc în faţa dumneavoastră un subiect care mă îngrijorează. Este vorba de libertatea de exprimare, unul dintre puţinele drepturi de care ne putem bucura, cu adevărat, în urma Revoluţiei din 1989.

Libertatea de exprimare nu înseamnă bancuri cu Emil Boc sau Traian Băsescu, spuse pe la colţul străzii. Libertatea de exprimare nu înseamnă nici înjurături grosolane pe diverse forumuri, spuse în spatele unui nickname. Să nu înţelegeţi greşit! Bancurile cu Băsescu sunt savuroase, iar înjurăturile vin o dată cu decizia de a intra în viaţa publică, aşa că fie le accepţi de la început, fie nu faci politică.

Libertatea de exprimare este un concept care preocupă nu doar mass-media. Este o preocupare constantă a oricărei societăţi civilizate şi ori de câte ori societatea a înţeles că acest drept fundamental este în pericol, ţările s-au grăbit să facă anumite reglementări pentru conservarea acesteia. Aşa s-a ajuns ca libertatea de exprimare să fie declarat "un drept fundamental al omului şi piatra de temelie a tuturor libertăţilor cărora li se consacră Naţiunile Unite" de către Adunarea Generală a ONU, în prima sa sesiune din 1948. O amplă reglementare a libertăţii de opinie şi exprimare se regăseşte şi în Convenţia Internaţională asupra eliminării tuturor formelor de discriminare rasială, adoptată şi deschisă spre semnare şi ratificare de către Adunarea Generală a ONU prin rezoluţia 2106/XX din 21 decembrie 1965, iar Declaraţia Universală a Drepturilor Omului prevede faptul că "Orice persoană are dreptul la libertatea opiniei şi a expresiei; acest drept include libertatea de a susţine propriile opinii, fără interferenţe, libertatea de a căuta, primi şi răspândi informaţii şi idei prin orice mijloace şi fără frontiere".

Probabil că unii dintre dumneavoastră - mă refer aici la colegii mei din PSD, PC, PNL şi UDMR - ştiţi că şi Constituţia României, în articolul 30 arată că sunt inviolabile: "libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public".

După cum vedeţi, libertatea de exprimare se bucură de un statut privilegiat în lume şi este garantată de Constituţie, aşa cum este şi firesc să fie, într-un stat care respectă valorile democraţiei, într-un stat membru NATO şi UE. Şi pentru că vreau să demonstrez că preocuparea legată de conservarea libertăţilor de exprimare nu reprezintă doar vorbe în vânt pentru actualii guvernanţi, aş vrea să vă mai redau, în câteva fraze, o ştire de la finele anului 2009, care a trecut neobservată de către opinia publică. La acea dată a fost semnat de către toţi candidaţii la Preşedinţia României "Pactul pentru Garantarea Libertăţii de Exprimare şi Creşterea Responsabilităţii Presei", iniţiat de către următoarele organizaţii nonguvernamentale: ActiveWatch - Agenţia de Monitorizare a Presei, Centrul pentru Jurnalism Independent, Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţie, Asociaţia Patronală a Editorilor Locali (APEL), Asociaţia Jurnaliştilor din România (AJR), Sindicatul Jurnaliştilor Galaţi, Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind, Asociatia AltPHel, Uniunea Jurnalistilor Maghiari din România - Mureş, Liga Jurnaliştilor Sibiu, Asociaţia Jurnalistelor din România "Ariadna", Asociaţia pentru Protejarea şi Promovarea Libertăţii de Exprimare (APPLE), Asociaţia Profesioniştilor din Presă - Cluj (APPC), Patronatul Presei din România - ROMEDIA.

Printre cei care au semnat acest pact se numără şi actualul Preşedinte al României, Traian Băsescu, susţinut în alegeri de către PDL. Ce prevede pactul? Printre altele că, pe durata mandatului, preşedintele se angajează să sprijine "dreptul la libertatea de exprimare şi dreptul la informare". Pactul semnat şi de Preşedintele Traian Băsescu mai prevede că acesta va sprijini "asigurarea transparenţei în aplicarea Legii achiziţiilor publice, în principal a achiziţiei de publicitate şi produse mass-media din bani publici", dar şi "sprijinirea industriei de media prin politici fiscale adecvate pentru garantarea independenţei financiare a instituţiilor de media, aşa cum se aplică în majoritatea statelor din Uniunea Europeană".

Acum, la câteva luni diferenţă, mi-aş dori să îl pot felicita pe Preşedintele României pentru gestul "omenesc" de a semna acest pact! Nu pot să o fac, deoarece premierul Emil Boc a făcut ceea ce nici un guvern, nici un om politic nu şi-a permis să facă.

În şedinţa de Guvern din 17 februarie a fost aprobat un memorandum prin care autorităţilor publice locale, cele care teoretic au independenţă faţă de Executiv, nu mai au voie să încheie niciun contract de publicitate şi/sau promovare în cursul anului 2010, şi atunci când derulează proiecte europene care au şi capitole speciale destinate popularizării acestora prin mass-media, autorităţile publice locale trebuie să solicite avizul personal al premierului Emil Boc. Cum s-ar spune, doamnelor şi domnilor, atât mass-media, cât şi toţi primarii şi preşedinţii Consiliilor Judeţene din România sunt la pixul lui Boc, chiar dacă Uniunea Europeană a fost de acord să finanţeze publicitatea prin mass-media pentru proiectele respective. Cu alte cuvinte, aşa cum scrie presa din aceste zile, "Emil Boc va cenzura personal ceea ce Comisia Europeană a decis deja să finanţeze".

Tot mass-media atrage atenţia că decizia luată de Guvernul Boc "încalcă regulamentele pe baza cărora se obţin finanţările europene" deoarece fiecare Program Operaţional are un buget separat pentru publicitatea acestuia, iar fiecare proiect în parte include un buget de promovare, promovarea proiectului fiind unul dintre criteriile de evaluare folosite la acordarea finanţărilor pe fonduri europene.

Iată, stimaţi colegi, prima acţiune a actualei puteri legată de "protejarea" mass-media, acea putere care, prin semnătura Zeus-ului Băsescu s-a obligat să "sprijine industria de media prin politici fiscale adecvate pentru garantarea independenţei financiare a instituţiilor de media, aşa cum se aplică în majoritatea statelor din Uniunea Europeană".

Astăzi, puterea care a patentat jignirile la adresa ziariştilor de genul "găozarule" sau "ţigancă împuţită" trece la o nouă fază de luptă împotriva libertăţii de exprimare. Prin decizia lui Boc, începe faza de cenzură economică a mass-media şi, ulterior, ca urmare a lipsei fondurilor, "cenzorii" de la Cotroceni şi de la Palatul Victoria vor trece la etapa de cenzură totalitaristă a acelei părţi a presei care va fi dispusă să accepte acest compromis pentru a beneficia de "mărinimia" pixului lui Boc.

În 2009, Asociaţia "Reporters Sans Frontieres" arăta că în România libertatea de exprimare este mai puţin respectată decât în Ghana, Namibia, Cehia, Ungaria sau Slovacia. În ceea ce priveşte respectarea acestui drept "ne putem mândri" că suntem mai buni decât bulgarii, albanezii sau moldovenii. Vă atrag atenţia că vorbim despre un top realizat în 2009. În 2010 vom fi la coada acestui clasament, alături de Venezuela, unde Hugo Chavez a dat dispoziţie să fie oprită emisia Televiziunii RCTV, sau China, unde site-urile occidentale cum este Google nu funcţionează.

Dacă Hugo Chavez a interzis RCTV de ce nu ne-ar obliga Băsescu să ne uităm doar la B1 TV şi doar între orele 20,00-22,00? Nu este o întrebare retorică, dragi colegi, ci un semnal de alarmă pe care îmi permit să îl trag de la tribuna Parlamentului în legătură cu deciziile Guvernului Boc de a submina economic mass-media!

Acum, când mugurii cenzurii prind contur, cred, stimaţi colegi, că ar trebui să facem front comun pentru a preîntâmpina un nou pericol care ameninţă democraţia.